Programul prevedea ca astfel de reforme să aibă loc sub conducerea Partidului Comunist, însă, cu toate acestea presiunile populare au dus la implementarea imediată a acestor reforme. Consecinţa a constat în apariţia unor acţiuni radicale: în presă au apărut declaraţii antisovietice; cei cu vederi social-democrate au început constituirea unui partid; au apărut noi formaţiuni politice în stadiu incipient. Membrii conservatori ai Partidului Comunist au cerut măsuri represive cu caracter imediat, dar Dubcek a optat pentru o conducere moderată a partidului. Nu a trecut mult şi Uniunea Sovietică, sub conducerea secretarului general al PCUS, Leonid Brejnev, a început să dea semne de alarmare şi panică, deoarece liberalizarea regimului din Cehoslovacia ameninţa să se extindă în tot lagărul comunist. Au avut loc mai multe contacte, prin care comuniştii de la Praga se obligau să pună capăt campaniilor de presă antisovietice şi apariţiei altor formaţiuni politice. Cu toate acestea, Dubcek a preferat să nu ia nicio măsură. Pe data de 3 iulie, liderii partidelor comuniste din URSS, RDG, Polonia, Ungaria, Bulgaria şi Cehoslovacia s-au reunit la Bratislava, unde s-a semnat o declaraţie prin care se reafirma ataşamentul faţă de doctrina marxist-leninistă şi se declara război ideologiei burghezo-moşiereşti şi forţelor antisocialiste. Atunci URSS şi-a manifestat intenţia de a interveni militar în orice stat al Pactului de la Varşovia, dacă vor apărea sisteme multipartinice. Nici această declaraţie de la Bratislava nu a adus nicio schimbare în Cehoslovacia. Efectul a constat în faptul că, în noaptea lui 20 august, sovieticii acompaniaţi de maghiari, bulgari, polonezi şi est-germani au invadat Cehoslovacia, punând capăt curentului reformist cunoscut sub numele de "Primăvara de la Praga". Dintre statele membre ale Pactului de la Varşovia, România şi Albania au refuzat să participe la invadarea Cehoslovaciei. Ocuparea militară a Cehoslovaciei a dus la o încheiere bruscă a reformelor. Dubcek a făcut apel la populaţie să nu opună rezistenţă militară faţă de invazia străină, dar, în ciuda acestui apel, peste 80 de cehoslovaci au fost ucişi de trupele invadatoare şi peste 270 au fost răniţi.