„Vezi să nu dai din mâini când te arunci. Nici să încerci să apuci coarda cu mâna, că îţi zboară unghiile! Ajungi sus, 3, 2, 1 şi gata, te arunci, musai cu capul în jos... Să ţii mâinile întinse şi să strigi cât vrei. La recul o să fie ca la cutremur, o zgâlţâială mare şi două trei mai mici", o dăscăleşte pe fată tipul echipat ca un speolog, cu pletele albe, curgând în valuri, peste faţa arsă de soare. Macaragiul apasă delicat pe manetă şi nacela începe să urce lin. La 60 de metri înălţime se opreşte şi se leagănă uşor în vânt. 3, 2, 1 şi Andreea se aruncă în gol, planează ca o pasăre albă şi delicată, apoi rămâne supendată între pământ şi cer.

Aşa a ales Andreea Puşcaş din Oradea să îşi serbeze frumoasa vârstă de 25 de ani: cu o săritură de la 60 de metri cu coarda elastică. „De la 15 ani visez să sar cu coarda şi uite că acum mi s-a ivit ocazia, chiar de ziua mea!", spune fata, în timp ce instructorul Mihai Mândreanu, din Râşnov, se apucă să-i desfacă hamul special folosit în timpul saltului. „Să ai grijă de ea, e curajoasă, o fată pe cinste. Bravo, Andreea!", o laudă Mihai către prietenul fetei, care se plimba în jurul lor şi le făcea poze de zor, cu un telefon mobil. „Nu ştiu ce am simţit," zice fata, „dar cred că o să mai sar. Sigur nu e ultima dată." În parcarea de la Era Shopping orădenii nici nu ştiu ce au ratat. Cu ocazia evenimentului Yellowfest, organizatorii au adus o măgăoaie de macara de la Deme Macarale şi l-au invitat pe Mihai Mândreanu, din Râşnov, să-i iniţieze pe orădeni în bungee jumping - chestia aia pe care o fac unii oameni, de se leagă de glezne cu o coardă elastică şi se aruncă în gol de pe te miri ce: poduri suspendate, baraje, prăpăstii şi, în lipsă de altceva, macarele. „Cam puţină lume pe la voi, nu se ştia de noi?!", mă întreabă Mihai Mândreanu, o legendă vie a bungee jumpingului, cel care a semnat actul de naştere al acestui, să-i zicem, sport, în România. „Hai, te fac un salt?", mă iscodeşte, în timp ce se învârtea printre hamuri şi strângea coarda de latex special, adusă din Franţa. „Uite, asta ţine până la 80 de kile, e bună pentru tine. Dacă ai fi mai rotofei, ar trebui să o pun pe asta", zice Mihai, arătându-mi o altă coardă. „Uite ce mi-au făcut unii cu ele. S-au panicat în timpul saltului şi au încercat să se agaţe de coardă. Mi-au rupt câteva fire, dar şi ei au rămas fără unghii sau cu palma zdrelită până la os", povesteşte Mihai.  Râşnoveanul a făcut furori în urmă cu câţiva ani, instalând pe barajul Vidraru o platformă la 166 metri înălţime, a doua ca înălţime în Europa. Amatorii de senzaţii tari s-au bulucit la salt. Mulţi dintre ei au renunţat, însă, când s-au văzut suspendaţi între cer, betonul de pe Vidraru şi hăul de sub ei. Emoţia saltului o resimte fiecare în felul lui. Au fost unii care au dat ochii peste cap şi i-au tras sus, pe platformă, moi ca un pampers. Alţii răcnesc ca din gură de şarpe. Niciunul nu se ţine prea bine pe picioare după salt, dar mulţi dintre cei care au gustat zborul şi pendularea la capătul corzii repetă experienţa. „Le spun să tragă aer în piept şi să sară la 1. Adevărul e că dacă nu sar la 1, mulţi nu mai sar deloc", spune Mândreanu. Înainte de fiecare salt, instructorul îi pune pe amatori să semneze o declaraţie pe propria răspundere că nu sunt drogaţi, băuţi, nebuni ori că nu au probleme medicale la coloană sau la ochi. Toată viaţa Mihai a făcut alpinism utilitar şi din ‘99 a adus bungee jumpingul în România. A avut multe meciuri cu autorităţile, ca să poată deschide instalaţia de la Vidraru, iar acum aceleaşi autorităţi i-au închis platforma de la baraj, după patru ani de funcţionare. Acum a aflat altă găselniţă. În cetatea medievală a Râşnovului este o fântână adâncă de 146 de metri, colmatată la 68 de metri. „Bag turişti în ea pe coardă, în rapel. Cu mască, oxigen, tot tacâmul. M-am înţeles cu Primăria să mă lase, eu le curăţ gratuit fântâna. A mers o vreme până s-au găsit câţiva să-şi bage coada, şi mie, beţe în roate, să-mi fure ideea şi afacerea", spune cu năduf Mihai.

Se uită în jur, parcarea e goală. Macaragiul stă plicitisit în cabină. În timp ce mai arunc o privire peste corzile elastice şi nacelă, Mihai şi puştiul care îl ajută o iau agale către supermarket, să bea o apă rece.