Ieri, în cea de-a doua zi de Paşti, la Mănăstirea Sfântei Cruci, situată la doi kilometri de Oradea, au fost aduse, pentru prima oară în Bihor, moaştele Sfântului Ierarh Nectarie, făcătorul de minuni din Eghina, Grecia, care sunt expuse în Altarul de vară al mănăstirii. Deşi Sfântul Nectarie a murit în anul 1920 din cauza cancerului, el este grabnic vindecător de cancer şi de alte boli grave. Printr-o întâmplare minunată, trupul său a fost descoperit neputrezit şi izvorând mir. Moaştele sale vor rămâne la Mănăstire în toată perioada Săptămânii Luminate, pentru ca toţii credincioşii să aibă posibilitatea să se închine şi să se tămăduiască.

Credincioşii au sosit ieri, încă de la primele ore ale dimineţii, la Mănăstirea Sfântei Cruci, pentru a se ruga şi a se închina la sfintele moaşte, totul desfăşurându-se în bună rânduială datorită prezenţei echipajelor de jandarmi, dar şi a poliţiştilor care au asigurat buna circulaţie în zonă. La intrarea în mănăstire, credincioşii pot cumpăra, printre altele, iconiţe cu Sfântul Nectarie, împreună cu mir şi tămâie, dar şi cărţi despre viaţa şi minunile Sfântului. Tot acolo se găsesc lumânări, iar cei care doresc fac pomelnice pentru ca la sfintele slujbe să fie pomeniţi atât cei vii, cât şi cei trecuţi la cele veşnice din viaţa lor. Pentru a ajunge la moaştele Sfântului Nectarie, oamenii au stat cuminţi la rând, minute în şir, unii aducând în braţe chiar persoane din familia lor care nu se pot deplasa cu credinţa că Sfântul îi va ajuta să se vindece. Cuvântul de învăţătură a fost rostit de protosinghel Atanasie, duhovnicul mănăstirii, care a subliniat dubla importanţă a zilei: sărbătorirea celei de-a doua zi a Sfintelor Paşti, respectiv prezenţa, în acest lăcaş de cult, a moaştelor Sfântului Ierarh Nectarie, făcătorul de minuni din Eghina. Sfântul s-a născut la 1 octombrie 1846, în Silivria, un oraşel situat în provincia Tracia, din nordul Greciei. La botez, a primit numele de Anastasie. La vârsta de 14 ani, se îndreaptă către Constantinopol, dornic să-şi continue studiile. În anul 1866, ajunge în insula Chios, unde lucrează ca pedagog şi dascal. La 27 de ani, devine monah la Mănăstirea Nea Moni, primind numele de Lazăr. După un an, este hirotonit diacon, primind numele Nectarie. După ce a absolvit cursurile Facultăţii de Teologie din Atena, în anul 1885, pleacă în Egipt. Aici va sluji la Biserica "Sfântul Nicolae", din Cairo. La 15 ianuarie 1889, patriarhul Sofronie îl hirotoneşte mitropolit onorific de Pentapolis. Din cauza unor slujitori ai Bisericii din Alexandria, care l-au acuzat pe Nectarie că ar vrea să ia locul patriarhului, este trimis în anul 1890, în Grecia. Patriarhul Sofronie va da o ordonanţă, prin care îi va retrage cinstea arhierească. În Grecia, va ajunge director al Seminarului Teologic Ortodox Rizarios. Renunţă la funcţia de conducător al Seminarului Teologic şi întemeiază Mănăstirea Sfânta Treime din insula Eghina, unde rămâne până la sfârşitul vieţii. Trece la cele veşnice la 8 noiembrie 1920, după ce a îndurat timp de un an şi jumătate chinurile cancerului. Deşi moare din cauza cancerului, el este grabnic vindecător de cancer şi de alte boli grave. Printr-o întâmplare minunată, trupul său este descoperit neputrezit şi izvorând mir. La 3 septembrie 1953, sfintele sale moaşte au fost scoase din mormânt şi aşezate în biserica mănăstirii din Eghina, pentru cinstire şi binecuvântare. Canonizarea sa a avut loc în anul 1961, cu zi de prăznuire pe 9 noiembrie.