Ioan Porge, din Vaşcău, este un fidel cititor al ziarului Crişana. Acesta s-a născut în satul Sârbeşti, la 13 martie 1930. A făcut şcoala primară în satul natal, apoi Liceul Teoretic "Samuil Vulcan" din Beiuş. Ulterior, a urmat Şcoala de redactori a Comitetului de radio şi televiziune de pe lângă Consiliul de Miniştri, în anul 1953, fiind prima promoţie. A mai absolvit Şcoala de contabilitate, Şcoala de instructori artistici de la Crevedia, în urma căreia a condus brigăzi artistice din 1952 până în 1963, fiind şi responsabilul Centrului de radioficare Vaşcău (1954). A publicat în "Monografia oraşului Vaşcău" texte ale brigăzilor artistice pe care le-a condus. Meseria de bază fiind cea de contabil în cooperaţie la Întreprinderea Forestieră Beiuş, apoi şef Circumscripţie Fiscală Vaşcău, timp de 24 de ani. În prezent, este pensionar şi are o mare pasiune, poezia. Iată două din creaţiile sale: NU DISPERA Atunci când ai gândit Că totul e pierdut, Dar puterea te-nconjoară, Nu dispera, viaţa nu-i pierdută, După iarnă, vine primăvară. Dacă dorul te apasă greu, Revino cu drag în satul tău. Şi nu uita niciodată Că-n sat la tine te aşteaptă Doi bătrâni cu lacrimi pe faţă. Sărută-le obrazul lor cum îi. Locul sfânt e pentru acela Care-şi iubeşte satul lui. Uitaţi-vă cum aţi trecut, Poate şi viaţa s-a schimbat Chiar dacă n-aţi vrut. Nomazi Cu căruţele umbrite De al pânzii coviltir, Pe cărările de munte Trec moţeşti căruţe-n şir. Şi când noaptea se îngână, Cu al zilei cavaler Timpu-i rece şi cu brumă, Moţii privesc către cer, Doar se face iarăşi ziuă. Ei ce vin din ţara mare Unde au vândut ciubeare, Strigă cailor să meargă cu spor, Să ajungă la casa lor. Cărările-s lungi, urcuşu-i mare, Felinarul de la loitre Luminează a lor cărare.