Duminică, 25 mai a.c., după ce ultimele rugăciuni de la slujba de Vecernie s-au stins la Biserica "Sfântul Apostol Andrei" din Oradea, a fost lansată cartea Ofensiva uniatismului în Ţara Năsăudului în secolul al XVIII-lea.

"Martiriul lui Tănase Todoran", autor preot Ion Alexandru Mizgan, bistriţean de origine, a fost prezentat în faţa a numeroşi credincioşi, preoţi, călugări, oameni de cultură, profesori universitari şi oameni politici. Moderator al lansării a fost părintele Vasile Bota care a menţionat alte câteva zeci de lucrări publicate ale preotului Ion Alexandru Mizgan, ultima aducând o contribuţie importantă în cunoaşterea vieţii şi martiriului lui Tănase Todoran, care, alături de alţi trei martiri, a fost consacrat sfânt al Bisericii Ortodoxe Române, de un impresionant sobor de preoţi, în data de 11 mai a.c., pe platoul Mocirla de lângă satul Salva, judeţul Bistriţa Năsăud, unde a participat însuşi IPS Mitropolitul Bartolomeu al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului care a declarat: "Trăim azi într-o epocă a ecumenismului, a dialogului între religii... dar eu vreau să spun că ecumenismul nu înseamnă abandonarea propriei tale credinţe şi predarea către ceilalţi. Ecumenismul înseamnă unitate în diversitate". Invitat la cuvânt, avocatul Paşcu Balaci, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, doctorand la Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca, prezent la ceremoniile din satele Bichigiu şi Salva, a subliniat importanţa acestei cărţi care dezvăluie faptul că nu Horea şi Cloşca au fost primii români executaţi de autorităţile austriece prin tragere pe roată în 25 februarie 1785, ci Tănase Todoran, în 12 noiembrie 1763, cu 22 de ani înainte de martiriul moţilor din Apuseni. Cartea prezintă în mod cronologic şi pe baza unui bogat material documentar ofensiva uniatismului în Transilvania în general şi în Ţara Năsăudului, în special, fapt ce a provocat "revolta de la Salva" din 10 mai 1763, când Tănase Todoran, un om venerabil de peste 104 ani, fostă "cătană împărătească", a ieşit în faţa trupelor de grăniceri de pe platoul de la Salva şi a rostit aceste memorabile cuvinte: "De doi ani suntem cătane, adecă grăniceri, şi carte n-am căpătat de la înalta împărăteasă că suntem oameni liberi. Ne-au scris iobagi, dăm dare, facem slujbe cătăneşti, copiii noştri vor merge până la marginile pământului să-şi verse sângele, dar pentru ce? Ca să fim robi, să n-avem niciun drept, copiii noştri să fie tot proşti, ori vor învăţa ceva, ori ba? Aşa nu vom purta armele, ca şi sfânta lege (se referă la religia ortodoxă - n.a.) să ne-o ciufulească tisturile (ofiţerimea - n.a.) Jos cu armele! Alungaţi afară păgânii dintre hotarele noastre! Auziţi, creştini români, numai atunci vom sluji, când vom vedea carte de la înălţata împărăteasă, unde-s întărite drepturile noastre; până atunci, nu, odată cu capul! Ce dă Gubernia şi Cancelaria din Beciu (Viena - n.a.) e nimica, îs minciuni goale de azi până mâine!" Soldaţii înflăcăraţi de scurta cuvântare a bătrânului oştean imperial au aruncat armele, au refuzat să mai depună jurământul militar. Represiunea ordonată de Curtea de la Viena a fost cumplită: "1. Todoran al lui Dănilă din Bichigiu de 120 de ani (real 104 ani - n.a.) să fie frânt cu roata de sus în jos, iar capul lui să fie legat de o roată pentru că a reţinut pe oameni de la unire (cu biserica Romei - n.a.) şi de la înrolarea în statutul militar grăniceresc, precum şi pentru că la cererea stăruitoare a fiului său muribund, n-a lăsat să-i ofere acestuia sfânta cuminecătură (de la preotul unit - n.a.); 2. Vasile Dumitru a Popii alias Vasoc din Mocod să fie trecut de la viaţa la moarte prin ştreang pentru rebeliune; 3. Manu Grigore din Zagra să fie spânzurat tot pentru aceeaşi crimă; 4. Vasile Oichi de la Telciu să fie pedepsit la fel. Trupurile acestor criminali să fie lăsate neînmormântate pe locul de pierzare (a vieţii - n.a.) ca pildă de groază pentru alţii". Scriitorul a vrut să scoată în evidenţă că, în prezentarea sa, martiriul lui Tănase Todoran şi al celor trei ţărani năsăudeni reprezintă o temă nobilă pentru oricare creator român, fapt care l-a şi determinat să fie prezent la ceremonia de canonizare a sfinţilor marturisitori de lângă Munţii Ţibleşului. În cuvântul său, prof. univ. dr. Sorin Şipoş a remarcat consistenţa cărţii din punct de vedere ştiinţific, acribia în prezentarea izvoarelor documentare, motivaţia lucrării în contextul frământărilor şi al unor dispute între ortodocşi şi greco-catolici în România şi în contextul mişcării ecumenice, faptul important de reţinut că uniaţia, atât cât s-a realizat, a privit strict pe preoţii convertiţi la uniaţie şi pe cantorii de lângă ei şi nu pe credincioşii de rând care la toate recensămintele ordonate de Viena răspundeau la unison că ei nu cunosc să fi trecut la o nouă religie şi că nu cunosc "punturile florentine" (primatul papal, azima, filioque, existenţa Purgatoriului), condiţii necesare a fi respectate pentru a trece la religia unită cu Roma. Prezentarea cărţii părintelui Ion Alexandru Mizgan a fost urmărită cu un mare interes de către întreaga asistenţă. În final, autorul a acordat autografe.