La începutul acestei luni, sub egida Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, a avut loc Conferința Internațională Istoria și scrisul istoriei azi: Opțiuni metodologice, Paradigme, Agendă.

În organizarea Conferinței s-a implicat direct și Institutul de Istorie „George Barițiu”, Filiala Cluj-Napoca a Academiei Române, în fond sărbătoritul la 100 de ani de la înființare. Moderatorii ceremoniei de deschidere au fost acad. prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, rectorul Universității și președinte al Academiei Române, și prof. univ. dr. Ioan Bolovan, membru corespondent al Academiei Române, prorector al Universității și director al Institutului de Istorie „George Barițiu”. Au fost prezenți: președintele Senatului Universității „Babeș-Bolyai”, prorectorii și decanii Universității, reprezentanți ai unor ambasade din România care acum o sută de ani au participat la inaugurarea Universității Daciei Superioare din Cluj, autoritățile locale, conducători ai filialelor din Cluj-Napoca și din țară, ai altor instituții academice, universitari și cercetători din țară și străinătate.

De-a lungul a două zile și jumătate s-au susținut 214 comunicări, în cadrul a 19 panele, abordându-se teme dintre cele mai varite, de istorie națională și internațională, din antichitate până în zilele noastre, inclusiv de istoria filosofiei, masonerie, relații internaționale etc. De asemenea, s-au lansat o serie de volume recent tipărite, s-au organizat mese rotunde dedicate istoriei Institutului la centenar, situației și perspectivelor istoriei economice ca disciplină și domeniu de cercetare în mediul academic din țara noastră.

Piatra de temelie a Institutului de Istorie Națională din Cluj a fost pusă la 2 februarie 1920 prin decizie regală, cu prilejul inaugurării oficiale a Universității românești din Cluj, în prezența Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria. Cu acest prilej Familia regală a donat 400.000 lei în vederea achiziționării de cărți pentru Bibliotecă și alte cheltuieli necesare administrării Institutului. După model german, Institutul de Istorie făcea parte din Universitate. Alături de acesta s-au înființat și alte institute de cercetare care vor aborda domenii ca: filologia, speologia, etnografia, medicina, artele. În aceste institute se vor forma și afirma tineri cercetători dintre care se vor selecționa noile generații de universitari clujeni.

Întemeietorii Institutului de Istorie Națională vor fi profesorii Ioan Lupaș (1880-1967) și Alexandru Lapedatu (1876-1950), primul cu studii la Budapesta și Berlin, celălalt la București, desigur înainte de 1918, amândoi ardeleni. Activitatea lor științifică era recunoscută la nivelul intelectualității transilvănene și a celei din Regatul României, Ioan Lupaș fiind membru titular al Academei Române din 1916, iar colegul său din 1918. Institutul de Istorie a trecut prin toate fazele istoriei politice naționale. A fost obligat să se refugieze la Sibiu, alături de universitate, în urma Dictatului de la Viena. În 1948/49 s-a reorganizat sub presiunea regimului comunist, devenind Institutul de Istorie și Filosofie din Cluj al Republicii Populare Române. Acesta a comasat Institutul de Istorie Națională, Institutul de Istorie Universală, Institutul de Studii Clasice și Institutul de Studii Sociale - toate din Cluj. Din 1952, Institutul, care până atunci depindea administrativ de Universitate, trece în subordinea Academiei R.P.R. Aici și-au găsit adăpostul ca cercetători științifici foști universitari care nu au fost arestați de regimul comunist, însă erau „produsul societății burghezo-moșierești", câștigându-și existența zilnică din niște salarii mizere, lucrând „la normă” traduceri de documente din limbile: latină, greacă veche, gotică germană, maghiară. Universitarii interbelici care au făcut politică și au scăpat cu zile din închisorile comuniste au fost integrați ca cercetători în anii 1963-1964 pentru a fi ținuți sub stricta observație de regim, iar după 1965 să fie valorificați științific în faza deschiderii politice a țării spre vestul european. Cei tineri au revenit la catedrele Facultății de Istorie-Filosofie în anii 1959-1962, încercând să readucă scrisul istoriei naționale cât mai aproape de adevăr, transmițând studenților idei naționale și europene. Anul 1990 a reprezentat o nouă bornă în istoria Institutului. Acesta se reorganizează după modelul interbelic, se acomodează metodelor și tematicilor europene ale zilelor noastre, întinerește prin angajarea a noi cercetători, organizează sesiuni științifice naționale și internaționale, amplifică schimbul de reviste la nivel mondial..

Istoricii orădeni din diferite generații, cei mai mulți absolvenți ai Clujului anilor 1967-1994, dar și absolvenți ai Universităților din Oradea și București au fost prezenți cu comunicări științifice apreciate prin documentarea lor și interpretările făcute evenimentelor istorice avute în vedere. Este vorba de profesorii: Sorin Șipoș, Călători străini în Țările Române și simbolistica frontierelor (1710-1810), panel 3, Gabriel Moisa, Paradigme istoriografice vechi și noi. Studiu de caz: istoriografia ungară și raportarea ei în spațiul bihorean în preajma Centenarului (p. 14). Antonio Faur, Un deziderat istoriografic. Depistarea și publicarea documentelor referitoare la acțiunile de salvare a evreilor din Transilvania de Nord (1944) (p. 3), Mihai Drecin, Ioan Lupaș și lumea bancară românească din Transilvania (1907-1947) (p. 16), Delia Cora, cercetător Școala Postdoctorală de Istorie a Universității din Oradea, Aniversarea fraților Alexandru și Ion I. Lapedatu la 60 de ani de la naștere,  Radu Milian, Consiliul Național Român din Oradea și Bihor – precursor al administrației românești din Bihor. Aspecte documentare, Mihai Georgiță, Începuturile administrației românești în Bihor (aprilie – decembrie 1919) (p. 15) – arhiviști în cadrul Serviciului Județean Bihor al Arhivelor Naționale ale României.

Organizatorii clujeni au retipărit în ediție anastatică volumul ce cuprinde desfășurarea Serbărilor pentru inaugurarea Universității din Cluj (31 ianuarie - 2 februarie 1920) așa cum a apărut în 1920. Volumul face o descriere detaliată a festivităților desfășurate în cele trei zile de sărbătoare, Cuvântarea M. S. Regelui Ferdinand I, discursurile Rectorului Universității clujene - prof. Sextil Pușcariu, miniștrilor Instrucțiunii Publice și Cultelor din Cluj (Consiliul Dirigent) și București și a reprezentanților studenților clujeni, discursurile rectorilor celorlalte universități românești ale vremii, ale ambasadorilor statelor aliate, telegramele de felicitare primite din partea unor importante universități din Franța. Volumul mai cuprinde ecourile din presa vremii a importantului eveniment, fotografii de epocă și lista profesorilor tinerei Universități. Volumul se poate cerceta la Biblioteca Universității noastre.

Nu în ultimul rând, în cadrul festivității inaugurale a Conferinței, între mesajele transmise la Centenar s-a numărat și cel al profesorului Sorin Șipoș, directorul Centrului de Studii Interdisciplinare „Silviu Dragomir”, instituție a Universității noastre, recunoscută de Academia Română, care, sperăm, într-un viitor apropiat, să fie finanțată de autoritățile guvernamentale.