Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 se prevede cine şi cum suportă pecuniar pagubele, în cazul distrugerii pădurilor, în ce condiţii se aplică asemenea sancţiuni. O.U.G. nr. 85/2006 se referă la stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, şi s-a publicat în Monitorul Oficial al României nr. 926/15 noiembrie 2006. Prevederile O.U.G. nr. 85/2006 au, însă, un punct slab, fapt ce pune în derută factorii îndrituiţi de a aplica sancţiuni vinovaţilor. Iată şi argumentul: în situaţia în care se constată pagube în pădurile pentru care nu sunt asigurate serviciile silvice în condiţiile legii, jumătate din contravaloarea pagubelor se suportă de către proprietarii pădurilor private care nu asigură administrarea pădurii şi serviciile silvice respective; suportarea integrală a pagubelor se face de către unităţile administrativ-teritoriale care nu asigură administrarea pădurii şi serviciile silvice. Cei care constată paguba fac parte din personalul silvic cu atribuţii de control din cadrul inspectoratelor teritoriale de regim silvic şi de vânzare (ITRSV). La Oradea există ITRSV, iar inspectorul şef, dl. ing. Sever Şerbănescu, avea să ne declare, ieri: "Aşa cum prevede O.U.G. nr. 85/2006 modul de sancţionare a proprietarilor de păduri care trebuie să suporte doar jumătate din pagubă pentru că nu asigură administrarea pădurii şi nu sunt asigurate serviciile silvice, nu clarifică cine şi cum suportă cealaltă jumătate valorică a pagubei. În Bihor, de pildă, suprafaţa totală a pădurilor, altele decât cele ale statului, este de 108 043 hectare, din care, în prezent, doar în proporţie de 87% este asigurată prin contracte de administrare şi servicii silvice. Sunt proprietari de păduri cu suprafeţe de chiar 3000 hectare, care nu au asigurate serviciile silvice! Iar când se produc pagube, şi se produc, nu-l poţi sancţiona decât pentru jumătate din paguba produsă, în condiţiile în care nu se respectă regimul legal silvic... " Dacă în situaţia de faţă prevederile O.U.G. nr. 85/2006 au scăpat voit sau nu "portiţa" în favoarea unor nereguli pe care le poate face proprietarul pădurii, acesta suportând doar jumătate din valoarea pagubelor, aceeaşi O.U.G. devine foarte clară în precizarea limitării răspunderii patrimoniale a persoanelor cu atribuţii de pază a pădurii. Atfel, răspunderea poate fi limitată dacă din aceeaşi pădure se constată că se distrug/însuşesc ilegal, în mod constant, arbori, puieţi, lăstari sau pomi de Crăciun, după caz. Prin însuşirea ilegală de arbori se înţelege, în "viziunea" O.U.G. respectivă, că în aceeaşi pădure s-au produs sistematic pagube prin tăierea sau scoaterea din rădăcini a unor arbori, cu sau fără însuşirea acestora, dovada producerii sistematice de pagube făcându-se cu înregistrările din documentele specifice de evidenţă. Atunci despre ce fel de pază (eficientă) mai poate fi vorba? Tot răspundere patrimonială limitată a persoanelor cu atribuţii de pază este şi în situaţia când trupurile de pădure care fac obiectul pazei de către aceeaşi persoană sunt dispersate sau în cazul în care pădurile au accesibilitate ridicată. La o asemenea reglementări, să ne mai mire că se fură din păduri ca-n codru?