Ne-aţi întrebat, vă răspundem: Legea 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor prevede că gestionarul are obligaţia de a constitui o garanţie în numerar. Garanţia în numerar va fi de minimum un salariu şi de maximum trei salarii tarifare lunare ale gestionarului şi ea nu va putea depăşi valoarea bunurilor încredinţate. Pentru gestionarii retribuiţi pe bază de cotă procentuală, cuantumul minim al garanţiei în numerar va fi echivalent cu câştigul mediu pe o lună, iar cel maxim cu câştigul mediu pe trei luni. Constituirea garanţiei se face prin contract încheiat în scris între gestionar şi societate. Garanţia în numerar se reţine în rate lunare de 1/10 din salariul tarifar lunar sau din câştigul mediu pe o lună, după caz. Dacă, din cauza altor reţineri, ratele din contul garanţiei în numerar nu pot fi reţinute, gestionarul este obligat să le depună. Garanţia reţinută se depune într-un cont special al societăţii, deschis la orice bancă, pe numele gestionarului, iar aceste sume vor primi o dobândă anuală stabilită de bancă, dar care nu poate fi mai mică decât dobânda anuală plătită de bancă pentru depozitele pe termen de un an. Garanţia în numerar şi dobânda aferentă pot fi ridicate de către gestionar la încetarea contractului său de muncă sau la trecerea într-o funcţie pentru care nu se cere garanţie, în situaţia în care nu a cauzat o pagubă sau când paguba a fost acoperită în întregime. Societatea este obligată, în aceste cazuri, să elibereze gestionarului, în termen de cel mult zece zile, garanţia reţinută, împreună cu dobînda aferentă. În situaţia în care sumele depuse drept garanţie au fost ridicate, în întregime sau în parte, de societate pentru a se despăgubi, gestionarul este obligat să reîntregească garanţia în numerar în rate lunare de 1/3 din salariul tarifar sau din câştigul mediu lunar.