Enunţul este clar: potrivit Legii nr. 571/23 decembrie 2003, privind Codul Fiscal, cât şi a Normelor metodologice nr. 44/6 februarie 2004 de aplicare a Legii 571, activitatea de producţie de ţuică şi rachiuri naturale din fructe se poate desfăşura - deci, legal! - numai în anumite condiţii. Nerespectarea prevederilor intră sub incidenţa evaziunii fiscale. Cât priveşte condiţiile legale, una dintre acestea este că gospodăriile individuale care produc ţuică şi rachiuri naturale din fructe proprii şi în cazane proprii şi doresc să vândă produsul finit o pot face numai în baza autorizaţiei de producător individual emisă de autoritatea fiscală teritorială. În această situaţie, vânzarea produselor accizabile se poate face numai către un antrepozit fiscal de producţie. Emiterea autorizaţiei de producător se rezolvă în câteva zile - sunt precizările Direcţiei Generale a Finanţelor Publice (D.G.F.P.) Bihor. Şi tot de la această instituţie, conform datelor centralizate, se spune că, până ieri, nici un producător nu a depus cerere la Fisc, nu există nici o persoană autorizată. Dacă ar fi autorizaţi, ar trebui să plătească accize. Este hilară situaţia, deoarece se ştie că, mai ales în Bihor, se produce ţuică şi rachiuri. Cine ar trebui să controleze ori nu o face, ori închide ochii în faţa neregulilor. Astfel, evazionistul neprins om cinstit se cheamă! Dar ce fac cei care trebuie să vegheze la respectarea legii? O altă condiţie impusă de prevederile legale se referă tot la gospodăriile individuale, în sensul că producătorul individual de ţuică şi rachiuri din fructe pentru consum propriu (deci, nu vinde produsul) are obligaţia să se înregistreze la administraţia finanţelor publice în raza căreia îşi are domiciliul. Aceşti producători nu au obligaţii fiscale, fiind consideraţi că nu efectuează prestări de servicii. La această categorie, Serviciul Autorizaţii din cadrul D.G.F.P. Bihor are, în evidenţele de la începutul anului 2004, înregistrarea a 213 cazane particulare de produs ţuică şi rachiuri. Până ieri, însă, s-au înregistrat doar 54 de declaraţii cum că producătorul fabrică ţuică pentru consum propriu. Ajungem şi la a treia prevedere legală: ţuica şi rachiurile naturale din fructe pot fi obţinute în sistem de prestări servicii, numai la distilerii autorizate ca antrepozite fiscale de producţie (pălincării). Într-o asemenea situaţie, autorizaţia se eliberează de autoritatea fiscală centrală, dar prin depunerea unui dosar, cu documentele necesare, la D.G.F.P. Bihor. Dacă dosarul este complet, D.G.F.P. Bihor îl trimite spre aprobare, în vederea autorizării solicitantului, la Ministerul Finanţelor. Dacă dosarul este incompet, el se returnează, spre completare, celui care l-a depus. Până acum, la D.G.F.P. Bihor s-au înregistrat doar 42 de dosare pentru autorizare şi urmează să fie înaintate Ministerului Finanţelor. Se mai află alte 117 dosare depuse, dar incomplete şi returnate. Altfel spus, deocamdată, în Bihor, nimeni nu a obţinut - dintre cei care au depus documentaţia la D.G.F.P. Bihor - autorizarea ca antrepozit fiscal. Dar de produs ţuică şi rachiu se produce! Ni s-a spus că "în general aceştia au, totuşi, autorizaţie de persoană fizică şi de impunere la plată pe normă de venit, impozit stabilit la început de an", dar este un impozit orientativ! Gândindu-se la sperietoarea amenzilor, de la 200 milioane lei la un miliard de lei, persoanele de la D.G.F.P. Bihor cu care am discutat sunt de părere că nimeni dintre producătorii de ţuică nu-şi permite să rişte, a nu fi în legalitate. Până acum, însă, nu avem cunoştinţă că, în această toamnă, a fost sancţionat careva, mai ales că, din datele D.G.F.P.Bihor, Garda Financiară sau oricare alt factor de control ar fi avut ce realităţi să constate...