"Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi în traistă", spune o vorbă de-a noastră. Cu alte cuvinte, România va trebui să valorifice această extraordinară şansă istorică care ni se oferă - aderarea la Uniunea Europeană. Altminteri, progresele spectaculoase pe care le aşteptăm cu toţii nu vor apărea sau vor fi de dimensiuni mult mai modeste. Integrarea: restructurare economică, investiţii imense Despre raportul beneficii/costuri ale aderării, ambasadorul Jonathan Scheele, şeful Delegaţiei Comisiei Europene la Bucureşti, a declarat, recent: "Chiar dacă într-o primă instanţă costurile (aderării - n.n.) pot părea mari (restructurare economică, investiţii imense în infrastructura de transport şi mediu, reorganizarea aparatului administrativ, pentru a deveni mai eficient, reorganizarea sistemului judiciar etc.), România trebuie să parcurgă această importantă transformare economică şi politică, nu doar pentru a putea face faţă calităţilor de membru al Uniunii Europene, ci mai ales pentru ea însăşi, şi pentru modernizarea statului şi structurilor sale. Aderarea la Uniunea Europeană aduce în prim plan costurile aferente acestei modernizări, însă ele reprezintă costuri pe care România ar trebui să le suporte în orice caz". Studiile de impact - ghid de supravieţuire Tot în opinia oficialului european, realizarea de studii de impact reprezintă un instrument deosebit de important şi o resursă de informare pentru toţi cei care sunt interesaţi şi implicaţi în procesul de aderare. "Nu în ultimul rând, reprezintă un ghid de supravieţuire pentru perioada după aderare", mai arăta domnia sa, subliniind că România trebuie să parcurgă această importantă transformare economică şi politică nu doar pentru a putea face faţă calităţilor de membru al UE, ci mai ales pentru ea însăşi şi pentru modernizarea statului şi structurilor sale. Analiştii economici cred că, pe termen scurt, în anumite domenii, e posibil ca unele costuri să fie percepute ca fiind mai mari decât beneficiile. România - în faţa provocărilor economice Deşi aflată la nivel de dezvoltare mult inferior faţă de media din Uniunea Europeană, România se confruntă cu provocări economice asemănătoare cu ale multor ţări membre ale Uniunii. O ţară care îşi propune să aibă o creştere durabilă medie de 5-6% anual, pentru reducerea decalajelor, are nevoie de o economisire şi o investiţie productivă internă considerabile, de inovaţie, care ne-ar permite să ieşim din statutul de periferie economică a Uniunii. Este clar că România va trebui să absoarbă cât mai mult din fondurile europene structurale şi de coeziune, dar, pentru aceasta, este mare nevoie de proiecte concrete solide, care să arate o viziune realistă, atât în sectorul public, cât şi în cel privat. (va urma)