Privatizarea CEC nu mai constituie o urgenţă pentru Guvern, din cauza ofertelor preliminare considerate prea slabe. Surse bancare afirmă că începe să câştige teren şi un curent de opinie conform căruia n-ar fi rău ca statul să-şi păstreze o participaţie în sistemul bancar, aşa cum s-a întâmplat pe alte pieţe din Europa Centrală. Aşa cum a declarat ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, şeful Comisiei de privatizare a CEC, nu este încântat de ofertele preliminare şi încă analizează "care este cea mai bună variantă vizavi de CEC". El spune că luna ianuarie nu mai reprezintă un obiectiv ferm pentru depunerea ofertelor finale angajante pentru CEC. Conform surselor bancare citate, autorităţile îşi pun problema dacă nu cumva ar fi mai bine să continue să pompeze anumite sume de bani în bancă pentru a-i consolida poziţia şubrezită în ultimii doi ani. Potrivit documentului de solicitare de oferte pentru privatizare transmis investitorilor interesaţi, Ministerul Finanţelor - ca reprezentant al statului în calitate de acţionar unic al CEC - îşi rezervă dreptul de a opri procesul oricând consideră de cuviinţă. Iniţial, cei şapte investitori rămaşi în cursa pentru preluarea CEC erau invitaţi să depună oferte angajante până pe 28 noiembrie 2005, însă termenul a fost amânat fără o reprogramare exactă, în aşteptarea finalizării privatizării BCR. Erste Bank, câştigătoarea celei mai mari bănci de pe piaţă pentru 3,75 miliarde de euro, figura şi pe lista investitorilor potenţiali la CEC, alături de National Bank of Greece, Monte dei Paschi di Siena, Dexia Bank, EFG Eurobank, OTP Bank şi Raiffeisen. După ce pe 21 octombrie au fost depuse ofertele preliminare, surse bancare au afirmat că acestea nu treceau de 300 milioane de euro, deşi pe piaţă circulau evaluări de circa 650 milioane de euro. Activele CEC se ridică la circa 1,43 miliarde de euro, corespunzător unei cote de piaţă de circa 5% din sistemul bancar, deţine cea mai mare reţea teritorială, cu peste 1.400 de unităţi, iar la sfârşitul lui septembrie 2005 înregistra un profit de circa 870.000 de euro, după o primă parte a anului cu pierderi. Banca este în plin proces de restructurare şi dezvoltare de produse şi servicii, având nevoie de eforturi de modernizare şi rentabilizare a operaţiunilor. În acelaşi timp, poate constitui o bază importantă de creştere, mai ales datorită reţelei extinse din zona rurală şi a oraşelor mici, unde alte bănci nu ajung. Conform declaraţiilor anterioare ale ministrului Finanţelor, privatizarea urma să fie accelerată în această lună, însă între timp Vlădescu s-a răzgândit. După privatizarea BCR, statul mai controlează CEC şi Eximbank. Situaţia nu este singulară în Europa Centrală şi de Est, existând şi alte ţări care nu şi-au privatizat complet sistemele bancare. În Polonia, statul continuă să deţină o majoritate de peste 51% în cea mai mare bancă de pe piaţă - PKO Bank Polski, cu o cotă de peste 20% din activele sistemului bancar, deşi în noiembrie 2004 şi-a redus din participaţie printr-o ofertă publică de 37,7% din acţiuni lansată pe bursa de la Varşovia. În Slovenia, nu mai puţin de 19% din activele sistemului bancar se află în portofoliul statului, fără perspective de diminuare a acestei cote în viitorul apropiat. De asemenea, Cehia şi-a păstrat două bănci cu capital majoritar de stat, a căror cotă de piaţă cumulată nu trece însă de circa 4%, iar în Slovacia statul mai deţine circa 1% din activele sistemului bancar. Bulgaria a încheiat privatizarea băncilor în 2003. În Croaţia există varianta ca statul să cumpere HVB Splitska, pe care UniCredit/ HVB trebuie să o vândă în condiţiile în care ajunge la o concentrare de 33% din piaţă prin fuziunea cu filiala locală a UniCredit, neacceptată de autorităţile croate.