Orice bună guvernare trebuie să ţină seama de faptul că nu poate funcţiona, nu poate administra o ţară, fără resursele financiare colectate de la cetăţeni şi mediul privat de afaceri. Pe cale de consecinţă, statul are datoria să lucreze în interesul cetăţenilor şi a mediului de afaceri, nu să le pună beţe în roate, sabotându-şi astfel propria funcţionare.

Orice guvernare de bună credinţă trebuie să ţină seama de faptul că banii cu care îşi plăteşte funcţionarii, cu care asigură servicii medicale, plăteşte salarii în armată, poliţie sau justiţie, asigură pensii şi ajutoare sociale sunt produşi de mediul privat, motorul economiei de piaţă. Fără banii plătiţi de agenţii economici şi angajaţi drept taxe şi impozite nu se poate investi nimic în infrastructura ţării, nu se poate vorbi de prosperitate şi dezvoltare, un nivel de trai ridicat.

De asemenea, o guvernare de bună credinţă trebuie să asigure o legislaţie economică predictibilă şi să sprijine mediul privat de afaceri prin respectarea angajamentelor luate, care au putere de lege. Trebuie să respecte tratatele internaţionale semnate de România şi să aplice întocmai deciziile instanţelor internaţionale. Toate aceste principii evidente şi de bun simţ au fost însă încălcate de statul român în cazul îndelungate bătălii judiciare cunoscute acum drept cauza Micula şi companiile versus Statul Român - într-un articol precedent am demonstrat cum Ministerul Finanțelor și Comisia Europeană au pierdut pe bandă rulantă în instanțele din Statele Unite.

Este inexplicabil cum Ministerul de Finanţe, un minister vital al statului român, continuă să toace milioane de dolari pe plata caselor de avocatură pentru a continua la nesfârşit să spere într-o cauză pierdută, în timp ce, pe de altă parte, acelaşi minister caută cu disperare resurse financiare pentru acoperirea găurilor din bugetul ţării!

Această duplicitate este profund dăunătoare şi este evident contrară unei guvernări de bună credinţă şi în folosul cetăţenilor, a mediului privat care plăteşte taxe şi impozite. Dubla măsură cu care lucrează statul în raport cu investitorii este evidentă şi prin ajutorul de stat pe care îl acordă cu generozite în alte situaţii, în timp ce, în cazul celor mai importanţi investitori din ultimele trei decenii din Bihor, care au creat şi susţinut în tot acest timp între 8.000 şi 10.000 de locuri de muncă, folosesc un comportament menit să perturbe sau chiar să împiedice în mod iremediabil activitatea acestor firme, refuzând să plătească factura propriilor abuzuri și greșeli.

Doar în 2022 cele mai mari companii din industria auto au beneficiat din partea guvernului de ajutoare de stat nerambursabile de peste 100 milioane euro pentru investiții. La acestea se adaugă alte 300 milioane de euro acordate de Ministerul Economiei sub formă de ajutoare de stat pentru industria prelucrătoare, inclusiv industria alimentară, între beneficiarii unor sume consistente numărându-se și companii cu doar câteva zeci de angajați și capital social minim. Pe lângă schemele de ajutor au fost și ajutoare individuale. A se vedea și cazul Nokian, recent mediatizat la nivel naţional, căruia statul i-a oferit cu generozitate 100 de milioane de euro cu titlul de ajutor de stat, doar pentru a-şi derula activitatea în România. În acest timp, pe investitorii bihoreni, care activează neîntrerupt de peste 30 de ani în România, generând în tot acest timp locuri de muncă şi contribuind decisiv la dezvoltarea zonei, fiind anual în topul celor mai mari contributori la bugetul județului, îi tratează ca pe niște adversari, contrar principiului unei bune guvernări.

În contextul economic din ultimii ani - pandemie, criză, război la graniţe - menținerea locurilor de muncă și a activității acestor companii care sprijină economia locală și națională nu e puțin lucru, iar misiunea înalţilor funcţionari din instituțiile statului este să vină în sprijinul lor, nu să rămână doar la un nivel declarativ în mass-media, iar în fapt să devieze într-un comportament care echivalează cu o sabotare a intereselor legimite ale mediului privat şi, în cele din urmă, ale statului. Orice economie sănătoasă va oferi statului mijloacele necesare pentru o bună guvernare, de aceea este extrem de important ca societăţi care au reuşit să reziste peste 30 de ani, generând locuri de muncă, oferind stabilitate socială şi contribuind la bugetul public cu peste 4 miliarde de euro, să fie tratate corect şi cu onestitate. Şi nu trebuie uitat că statul nu este o entitate intangibilă, rotiţele lui sunt angrenate de oameni politici şi înalţi funcţionari care iau decizii şi trebuie să răspundă pentru efectul acestor decizii, atât politic, cât şi administrativ, penal sau civil, după caz.