Tot mai mulţi angajaţi efectuează muncă suplimentară, preferând uneori să nu primească sporul cuvenit. Munca suplimentară se efectuează benevol de către salariat, în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal. Angajaţii trebuie să ştie că munca suplimentară se compensează, conform Codului Muncii, prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia. Dacă angajatorul nu poate respecta acest termen de 30 de zile, munca suplimentară va fi plătită prin adăugarea unui spor la salariu, corespunzător duratei muncii suplimentare. Munca suplimentară se poate impune de către angajator în condiţii de forţă majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente, ori înlăturării consecinţelor unui accident. Salariaţii pot negocia sporul pentru muncă suplimentară, acesta putând fi prevăzut în contractul individual de muncă. Tot conform Codului Muncii, sporul nu poate fi mai mic de 75 la sută din salariul de bază. Salariaţii care au încheiat un contract de muncă dar cu timp parţial, nu trebuie să efectueze muncă suplimentară. În Codul Muncii se specifică la articolul 102, alineatul 1, litera c) că un contract individual de muncă cu timp parţial trebuie să prevadă interdicţia de a efectua ore suplimentare, cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor acestora.