"Lucrezi când vrei şi cât vrei. Poţi renunţa când vrei fără nici o obligaţie faţă de nimeni. Se lucrează doar pe internet". Cam aşa sunt mai toate anunţurile oferite de angajatorii care vor să atragă personal care să lucreze la domiciliu. Sau cel puţin sunt câteva din datele care conturează ideea de muncă la domiciliu. De fapt, un salariat cu munca la domiciliu are atribuţiile funcţiei pe care le au şi angajaţii care lucrează la birou, pe acelaşi post. Codul Muncii stablieşte că salariatul cu munca la domiciliu îşi stabileşte singur programul de lucru. Deşi angajatorul are dreptul de a verifica activitatea salariatului cu munca la domiciliu, în practică este într-un fel mai anevoios să verifice activitatea pe care o desfăşoară angajatul acasă. Contractul individual de muncă la domiciliu, încheiat în formă scrisă, are ca prevederi speciale: precizarea expresă că salariatul lucrează la domiciliu; programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să controleze activitatea salariatului sau/şi modalitatea concretă de realizare a controlului; obligaţia angajatorului de a asigura transportul la/şi de la domiciliul salariatului, după caz, al materiilor prime şi materialelor pe care le utilizează în activitate, precum şi al produselor finite pe care le realizează. O categorie care se poate bucura de avantajele unei munci la domiciliu o reprezintă mamele cu copii mici, care îşi pot continua lucrul de acasă. Cel mai adesea sunt preferate meseriile ce implică o utilizare intensivă a calculatorului şi unde rezultatele muncii pot fi predate pe internet. Iată câteva dintre domeniile care se pretează pentru munca la domiciliu: arhitectură, multimedia, design grafic şi artă, servicii legale, tehnologie software, crearea de site-uri, tehnoredactare şi traducere.