Cum şi România va fi, la 1 ianuarie 2007, membră a Uniunii Europene şi cum fiecare stat membru al UE deţine o cotă naţională de lapte, pentru ţara noastră această cotă naţională atribuită, începând cu 1 aprilie 2007, este de 3,057 milioane de tone. La nivelul fiecărui judeţ, crescătorii de vaci cu lapte au avut termen ca, până în 30 octombrie a.c., să depună cerere pentru alocarea cotei de lapte. Începând cu 1 aprilie 2007, comercializarea laptelui de către crescătorii de vaci cu lapte se poate realiza doar dacă aceştia deţin cotă de lapte. Despre cum se prezintă situaţia în judeţul nostru, l-am invitat la acest dialog pe dl. ing. Ioan Seracin, director executiv al Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvolatare Rurală Bihor. - Din datele existente, în Bihor există 29 900 crescători de vaci care deţin un efectiv de 57 500 vaci pentru lapte. Câţi şi pentru ce cantitate de lapte au solicitat cota de lapte? - Există două componente ale cotei de lapte: pentru valorificare, prin procesarea unităţii specializate şi pentru vânzarea directă. Pentru alocarea cotei de lapte în vederea comercializării prin fabricile de profil, au depus cereri 4350 de crescători, solicitând alocarea unei cote totale de 20 369 209 kg/an, de la 18 630 de vaci. Pentru valorificarea laptelui prin vânzări directe, au solicitat cotă 27 051 crescători, pentru cantitatea de 112 949 751 kg/an de la un efectiv de 48 223 vaci. Sunt situaţii când un singur crescător a solicitat cotă pentru ambele componente - procesare şi vânzare directă pe piaţă, fiind şi potenţialii crescători care, acum, sunt în faza de investiţie pentru a avea o exploataţie zootehnică şi care va produce după 1 aprilie 2007. - Cota stabilită, astfel, prin cererile depuse, ce reprezintă faţă de producţia medie de lactaţie pe an care ar trebui obţinută de la vacile de rasă? - Cantităţile preconizate de producători, în cazul laptelui destinat procesării, cât şi vânzării directe, sunt cu mult sub producţia medie pe an de lactaţie care ar trebui să fie obţinută de la vaci de rasă. Iar această situaţie oarecum paradoxală este cauzată de fragmentarea zootehniei, de numărul mic de vaci/exploataţie. Circa 90% dintre crescătorii de vaci au sub 5 vaci cu lapte, iar în judeţ există doar două ferme. - Dar din punct de vedere al procesării laptelui, cum stăm? - Procesarea laptelui pe judeţ acoperă doar circa 12% din producţia de lapte, din cauza unui număr mic de fabrici care au şi capacitate mică de prelucrare. Există doar 7 unităţi de procesare. Într-o astfel de situaţie, speranţa de valorificare a laptelui rămâne în vânzarea directă pe piaţă, inclusiv a produselor lactate. - Altfel spus, crescătorii de vaci au cerut şi au primit cotă de lapte, însă valorificarea acestui produs crează, totuşi, nesiguranţă... - Analizând cererile pentru alocarea cotei de lapte, afirm cu toată tăria că din acest punct de vedere proprietarii de vaci şi-au făcut datoria, solicitând un nivel de cotă acoperitor efectivului şi potenţialului acestui efectiv, producţie pe care o vor obţine. Valorificarea acestei cote este problema principală, în sensul că laptele obţinut trebuie să îndeplinească unele standarde de calitate, iar exploataţiile mici, cu 2-5 capete, nu pot să producă lapte calitativ conform cerinţelor Uniunii Europene. Într-un adăpost de 2-5 vaci, condiţiile de micro-climat nu asigură colectarea unui lapte de calitate. - Atunci, ce este de făcut? - Practic, se impune creşterea numărului de vaci pe fiecare fermă, pentru ca producţia de lapte obţinută să fie de calitate şi atractivă pentru procesator. Totodată, realizarea unor investiţii majore pentru dezvoltarea fermelor, inclusiv pentru realizarea unui sector puternic în zona de procesare a laptelui. Iar cum fonduri financiare atât de mari nu sunt la îndemâna fermierului, investitorului autohton, se impune ca statul să acorde subvenţii substanţiale de a revigora producţia de lapte şi, în acelaşi timp, de a proteja consumatorul de lapte şi produse lactate. Anul viitor, prin integrarea României în UE, sperăm să aducă modificări substanţiale în mecanismul subvenţiilor alocate agricultorilor români, în sensul aşezării acestora pe picior de egalitate cu fermierii din celelalte ţări europene.