Codul Fiscal a adus o serie de noi reglementări, comparativ cu legislaţia fiscală anterioară apariţiei acestui act normativ, în privinţa impozitului pe veniturile microîntreprinderilor. Această categorie economică poate opta pentru plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor dacă îndeplinesc condiţiile acestei categorii la finele anului trecut şi nu au mai fost plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, opţiunea putându-se efectua până la sfârşitul lunii ianuarie. Societăţile nou înfiinţate pot opta să plătească impozit pe veniturile microîntreprinderilor începând din primul an fiscal dacă au minim 9 angajaţi, în termen de 60 de zile de la data înregistrării. Asocierile dintre o microîntreprindere plătitoare de impozit pe venit şi o persoană fizică trec în seama microîntreprinderii obligaţia de a calcula, reţine şi vira impozitul datorat de persoana fizică, prin aplicarea cotei de 1,5% la veniturile ce revin persoanei fizice prin asociere. O altă prevedere este cea privind impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi şi impozitul pe reprezentanţele firmelor străine înfiinţate în România. Acest impozit se aplică asupra veniturilor brute impozabile obţinute de la plătitorii din România (cotele fiind prevăzute de art.116 din Codul Fiscal). Plătitorii de venituri în numele beneficiarului venitului, pot solicita certificat de atestare a impozitului plătit în România pe baza certificatului de rezidenţă fiscală prezentat de nerezident, în vederea acordării creditului fiscal în ţara nerezidentului de către organele fiscale competente. De asemenea, impozitul pentru reprezentanţele străine pentru un fiscal este egal cu echivalentul în lei a sumei de 4.000 euro/an fiscal la cursul BNR din ziua anterioară plăţii impozitului.