Implementarea legislaţiei viticole Abordând acest subiect, răspundem, totodată, mai multor întrebări ce ne-au fost adresate de numeroşi cititori - fie mici sau mari cultivatori de viţă de vie , pe care îi vom defini producători. Ca materiale documentare, folosim surse de informare provenite de la Biroul de Presă al Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului (M.A.P.A.M.) şi de la Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (D.A.D.R.) Bihor. Monitorizare şi restricţii Sub titulatura de PAC (Politică Agricolă Comună) - inclusiv în domeniul vitivinicol - urmează a se aplica, şi în ţara noastră, o serie de măsuri similare cu cele din ţările Uniunii Europene, măsuri ce ţin de legislaţie şi de organizare, scopul fiind realizarea unor produse de calitate, corespunzătoare cerinţelor de piaţă. Ca element distinct, monitorizarea potenţialului de producţie vitivinicolă conţine două pârghii: a) Plantarea viţei de vie se va face numai cu soiuri nobile de viţă de vie de calitate, precum şi cu anumiţi hibrizi interspecifici rezultaţi în urma încrucişării între specii de Vitis Vinifera, din care fac parte soiurile nobile şi alte specii ale genului Vitis. Aşa se face că (şi vor fi comentarii!) sunt interzişi la plantare hibrizii direct producători din soiurile NOAH, OTHELLO, ISABELLE, JACQUEZ, CLINTON şi HERBEMONT, din cauza însuşirilor lor agrobiologice foarte slabe. b) Se introduce, încă de acum, Registrul plantaţiilor viticole, astfel încât se va crea baza de date necesare monitorizării potenţialului de producţie la nivel de parcelă şi soi de viţă de vie, pornindu-se de la persoană fizică, juridică, localitate, până la nivel naţional. Efecte asupra producătorilor În perspectiva aderării României la Uniunea Europeană, impactul implementării acquis-ului comunitar în legislaţia vitivinicolă românească va produce unele efecte, gradual, punctul final fiind anul 2017, efecte ce încep de acum. Acum înseamnă limitarea suprafeţelor cu vii hibride, la nivelul existent (în România sunt 120,4 mii hectare) şi reducerea treptată a acestor suprafeţe, într-un interval de 15 ani, de la data aprobării Legii viei şi vinului nr. 244/2002. Reducerea suprafeţelor cu vii hibride se face prin înlocuirea lor, conform unor programe de restructurare şi reconversiune şi cu sprijin financiar de la Uniunea Europeană, după aderare. Ce au de făcut producătorii? Cu această întrebare ne-am adresat domnului Florian Pavel, directorul executiv al D.A.D.R. Bihor. "Până la momentul aderării, pentru sprijinul financiar acordat producătorilor, se va ţine cont de evidenţa producătorilor, a parcelelor şi soiurilor de viţă de vie corespunzătoare registrului plantaţiilor viticole. În consecinţă, indiferent de suprafaţa cultivată cu viţă de vie - chiar şi 10 sau 15 butuci -, producătorul trebuie să o înregistreze la primărie. Dacă este vie hibridă şi urmează a o înlocui cu soiurile corespunzătoare, va beneficia de sprijin financiar, altfel - nu. Pe baza evidenţelor ce se vor face la primării, prin înfiinţarea Registrului plantaţiilor viticole, şi a solicitărilor ce se vor adresa D.A.D.R. Bihor, urmează, de anul viitor, acordarea de sprijin financiar. Prin specialiştii D.A.D.R. Bihor se acordă şi consultaţii tehnice privitoare la soiurile de viţă de vie şi de unde se poate procura material săditor." În etapa următoare, vinul obţinut din viile hibride va fi destinat consumului familial sau valorificării prin distilare, în vederea obţinerii alcoolului de origine viticolă sau obţinerii oţetului din vin. Cât priveşte vinul nobil - obţinut în exploataţiile viticole mici şi mijlocii - el este destinat autoconsumului şi/sau comercializării în condiţiile legii. Un accent deosebit se va pune, totodată, asocierii producătorilor din exploataţiile viticole mici şi mijlocii în organizaţii profesionale. Este modul de organizare generator al valorificării superioare, eficiente a produselor vitivinicole şi aplicării unor tehnologii moderne de vinificaţie în crame specializate.