Ciupercile comestibile cultivate sunt întrebuinţate în arta culinară, având în vedere gustul de carne şi conţinutul bogat în proteine. În pieţe, rar găseşti ciuperci din producţie autohtonă, pentru că sunt aduse din import la un preţ destul de piperat.
Cultivatorii de ciuperci din Oradea şi din Bihor au cam dispărut, deşi se cunoaşte că înfiinţarea unei ciupercării nu ar fi o problemă complicată când această cultură se poate practica în orice spaţiu disponibil cu condiţii de apă şi liminat electric. Se pot obţine două culturi pe an, primăvara şi toamna. Nici tehnologia ciupercăritului nu este complicată, iar pentru cel care doreşte să obţină venituri mari din ciuperci, investiţia nu este deosebită. Substratul de cultură este compostul preparat din gunoi de cal din aşternut de paie de cereale şi ipsos, la 700-800 kg de gunoi se adaugă 20 kg de ipsos. Se amestecă şi se udă din plin. Amestecarea se repetă şi ţine o săptămână. Apoi, materialul se aşează într-o platformă, cât e mărimea încăperii, la căldură, se mai udă, se întoarce şi se mai adaugă ipsos - 5 kg t. După 5 zile, compostul se acoperă cu o folie de polietilenă timp de două zile. Se face dezinfecţia ciupercăriei, cu zeamă de var şi piatră vânătă în concentraţie de 5%. Însămânţarea se face cu miceliu, procurat de la unităţi specializate şi avem în ţară, 0,5 - 1,0 kg la 100 kg substrat, după care se aşează un strat de pământ de ţelină cernut bine, mărunţit, la care se adaugă un amestec de calciu, ca amendament. După 14 - 21 de zile, apar ciupercile ca nişte muguri albi, iar temperatura trebuie menţinută la 20-22 de grade celsius. Aşa cum rezultă din experienţa unor ciupercari, randamentul de producţie se estimează la 10- 15 kg ciuperci albe pe 100 kg substrat însămânţat. Făcând un calcul estimativ rezultă că efortul cultivatorului de ciuperci comestibile este răsplătit, ieşind după fiecare ciclu de producţie, cu un profit substanţial. Niciodată cultivatorii de ciuperci nu au ieşit în pierdere, iar pe piaţă preţurile ar fi mai mici, ridicând nivelul de trai al cumpărătorilor. Totodată, consumatorii de ciuperci nu se expun îmbolnăvirilor cu ciuperci otrăvitoare cumpărate de la persoane neautorizate. În Oradea şi în judeţul Bihor au existat ciupercării renumite, dar ele mai sunt doar în puţine locuri. Exemplu demn de urmat este localitatea Săcueni, unde există totuşi o fermă specializată în cultura ciupercilor din specia Pleurotus.