Legea Concordatul preventiv a existat în România, înainte de Al Doilea Război Mondial. În majoritatea ţărilor europene, această lege este deja în vigoare, iar forul legislativ din România se pregăteşte, acum, pentru elaborarea Concordatul preventiv.

Scopul legii este instituirea unei proceduri pentru redresarea afacerii debitorului aflat în pericol de insolvenţă financiară, în vederea prevenirii ei. Astfel, creditorii trebuie convinşi să accepte această lege a Concordatului preventiv, pentru că şi-ar putea primi banii în condiţii mai avantajoase decât în cazul falimentului. În cazul în care această procedură eşuează, se va trece la faliment. Cel mai mare avantaj al legii Concordatului este faptul că mai puţine societăţi ar ajunge în faliment. Dacă Legea Concordatului preventiv nu are rezultate pozitive, se va aplica legea insolvenţei, care a apărut ca o modificare firească a Legii 64/1995, prin prisma alinierii la normele europene şi prin necesitatea creării unui climat economic eficient. Legea insolvenţei constituie un prim pas spre realizarea mult aşteptatului cod al insolvenţei, care va cuprinde, pe lângă acest pachet de acte normative, şi dispoziţiile referitoare la falimentul băncilor şi al societăţilor de asigurare. Potrivit legii, se consideră că se poate declara falimentul atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori.