Este loc de mai bine

Calitatea instituţiilor care reglementează sectorul fiscal din România este încă departe de cele mai bune practici din domeniu, raportate la alte state din UE, şi trebuie îmbunătăţită pentru a garanta stabilitatea şi credibilitatea ţintelor bugetare, potrivit FMI.

PIB-ul şi execuţia bugetară
România nu dispune de programe fiscale pe termen mediu, iar expertiza independentă şi activităţile de consultanţă sunt limitate, se arată în raportul de ţară publicat, joi, de Fondul Monetar Internaţional (FMI). Analiştii atrag atenţia că România trebuie să îşi consolideze instituţiile fiscale, iar reformele recomandate se referă la creşterea trasparenţei politicii fiscale, limitatea revizuirilor bugetare, ancorarea politicii fiscale faţă de o perspectivă pe termen mediu şi dezvoltarea activităţilor de consultanţă independentă pe probleme bugetare.
FMI notează că, începând din anul 2000, România a reinstaurat disciplina fiscală şi managementul finanţelor publice a fost consolidat în anumite domenii. Totuşi, analiştii arată că politica fiscală realizată pe termen scurt este asociată cu rezultate bugetare nesatisfăcătoare, inclusiv cu o poziţie prociclică.
Potrivit datelor preliminare privind PIB şi execuţia bugetară, bugetul general consolidat a înregistrat, anul trecut, un deficit de 2,33% din PIB conform metodologiei româneşti de calcul şi de 2,53% după regulile ESA 95.

Deficitul de cont curent
Referindu-se la cadrul economic mai larg, analiştii FMI arată că există semnale de alarmă, ca urmare a nivelului înalt al deficitului de cont curent, a structurii balanţei externe, orientată către finanţarea pe termen scurt şi pe fondul supraîncălzirii economiei. Analiştii atrag atenţia că, cel mai probabil, nivelul actual al deficitului de cont curent nu este sustenabil, după ce în intervalul 2003-2007 acesta a ajuns la 14% din PIB, în principal ca urmare a investiţiilor din sectorul privat, impulsionate de aderarea României la UE. Nivelul de echilibru al deficitului de cont curent, estimat de FMI, este cuprins între 8% şi 10% din PIB.

Forţa de muncă şi inflaţia
Despre competitivitatea României, analiştii sunt de părere că deşi costurile cu forţa de muncă au crescut semnificativ începând din 2004, exporturile au crescut, salariile se menţin încă printre cele mai scăzute din UE, iar interesul investitorilor străini pentru capacităţile de producţie locale rămâne ridicat. Deşi salariile sunt încă reduse, România a cunoscut, în ultima perioadă un avans important la acest capitol, factorii determinanţi fiind procesul de aliniere la nivelul productivităţii, consolidarea pieţei muncii, rigidităţile din sectorul de profil şi politicile slabe din sectorul salarial public.
Cât priveşte riscurile apariţiei unei spirale inflaţie-salarii, experţii FMI notează că majorările salariale se reflectă în inflaţie şi, în cazul în care costurile cu forţa de muncă vor continua să depăşească avansul productivităţii, creşterea preţurilor va fi şi mai mult alimentată, ceea ce, în schimb, va duce la noi cereri de majorări salariale.
Concluziile FMI indică necesitatea unei politici monetare care să modereze presiunile inflaţioniste, însă aceasta trebuie să fie sprijinită de o politică fiscală consolidată.