Săptămâna trecută, la întâlnirea de la Braşov cu directorii agricoli judeţeni şi cu reprezentanţii unor patronate, ministrul Agriculturii, Ilie Sârbu, a fost informat că România va înregistra în 2003 cea mai slabă recoltă de grâne din ultimii 50 de ani. La grâu, producţia estimată nu depăşeşte 3,9 milioane de tone, în timp ce la orz nici măcar nu se emit evaluări din cauza stării deplorabile a culturilor. Cele mai afectate sunt culturile din sudul ţării, adică din judeţele care dispun de cele mai întinse amenajări de irigaţii. În Constanţa, judeţ cu peste 80 la sută din supraţa amenajată pentru irigaţii, culturile de grâu, orz şi rapiţă sunt calamitate în proporţie de 70 la sută, în timp ce în Bărăgan şi în întreaga Câmpie de Sud a României, producţia estimată reprezintă doar 50-60 la sută din programul stabilit pe 2003. Producţii slabe de grâu raportează şi agricultorii din judeţele Moldovei, Transilvania şi chiar cei din Câmpia de Vest, în pofida ploilor căzute în ultimele zile. Trecem peste faptul că pentru producători aceste calamităţi vor însemna un faliment total (asta şi pentru că majoritatea lor nu şi-au asigurat culturile) şi întrebăm: cum va gestiona Ministerul Agriculturii această stare de criză fără egal? Se va scumpi oare pâinea direct proporţional cu oferta internă, extrem de scăzută? Patronatele din panificaţie, prin vocea autorizată a preşedintelui Aurel Popescu, i-au spus ministrului Ilie Sârbu că se văd obligate să majoreze urgent cu cel puţin 500 de lei preţul kilogramului de pâine. Calculele lor sunt simple şi acceptate de toată lumea: dintr-un kilogram de grâu se obţine un kilogram de pâine. Or, la această dată, preţul mediu al kilogramului de grâu pe piaţa liberă este cu 60-80 la sută mai mare decât cel plătit ţăranilor în vara trecută, când au avut loc cele mai mari achiziţii. De atunci şi până acum, morarii au prelucrat grâu cumpărat mai mult în vara trecută sau cel împrumutat din rezerva de stat. În mod normal, preţul grâului din noua recoltă ar trebui fixat în urma negocierilor dintre producători şi procesatori. Aceste negocieri trebuie pornite de la preţul de referinţă estimat la 4.800 de lei. Un asemenea preţ de valorificare ar asigura producătorilor cel puţin recuperarea cheltuielilor făcute în acest an. Este foarte probabil ca producătorii şi procesatorii să ajungă la un compromis şi să accepte preţul de referinţă fundamentat de cercetătorii Institutului de Economie Agrară din cadrul Academiei de Ştiinţe Agricole. Acest compromis ar trebui să aibă la bază faptul că de la producătorii interni se va achiziţiona în această vară cel mult 1 milion de tone de grâu, iar diferenţa până la consumul total de grâu va fi importată. Or, preţul grâului pe piaţa mondială nu va depăşi în vară 4500-4800 lei/kg. Corect ar fi ca Ministerul Agriculturii să informeze din timp Guvernul asupra stării de fapt din agricultură, pentru a se putea lua din timp măsurile care se impun. Analiştii în materie de preţuri agricole, printre care şi domnul Traian Lazăr, membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole, susţin că, în fapt, pâinea nici nu ar trebui scumpită în condiţiile în care preţul de valorificare al grâului se va stabiliza la nivelul de 4800-5000 de lei/kg. Ei îşi argumentează opinia printr-un calcul economic simplu: dintr-un kilogram de grâu, care costă 4800 de lei, se obţine un kilogram de pâine, care se vinde cu 10.000 de lei. Kilogramul respectiv de pâine se vinde sub formă de franzele, care, la ora actuală, costă 2500-3000 lei, la un gramaj de 250-300 grame. Un asemenea preţ de vânzare asigură rentabilitatea oricărei fabrici de pâine, cu condiţia ca ea să fie gestionată corespunzător. Or, principala misiune a patronatelor din panificaţie şi morărit ar fi aceea de a asigura o normalitate a activităţii în toate fabricile pe care le reprezintă. Toate aceste considerente au doar o valoare teoretică. Dacă cumva consilierii domnului Ilie Sârbu vor reuşi să-l convingă pe domnul ministru să facă demersurile necesare pentru a obţine din partea Guvernului măsurile care se impun, atunci, până la vara viitoare, românii nu vor avea parte de acea criză de pâine pe care morarii şi brutarii o prevestesc cu încăpăţânare de la o vreme încoace.