România, românul şi costurile integrării: Nu numai preţurile la combustibilii româneşti s-au aliniat la Uniunea Europeană, acelaşi lucru s-a întâmplat şi în ceea ce priveşte serviciile, inclusiv cele turistice, preţurile la terenuri ori sectorul imobiliar. Turism la jumătate de preţ Alte preţuri şi tarife care nu doar că s-au aliniat celor din Uniunea Europeană, ci chiar le-au depăşit, sunt cele din domeniul serviciilor turistice. Dovadă că în Slovacia, în regiunea Nitra, cunoscută pentru turismul termal, pensiunile agroturistice practică tarife de cazare între 3,5 şi 10 euro de persoană (de la 125.000 la 350.000 lei de căciulă), iar în inima Tatrei - de la 6 la 10 euro. În Ungaria locul costă la o astfel de pensiune de la 5 la 12 euro (175.000 - 400.000 lei vechi), cu mic dejun inclus, în Polonia (în splendida staţiune de munte Zakopane) între 8 şi 14 euro, Slovenia - 12-18 euro şi... lista ar putea continua. E nevoie să vă spunem cât costă locul în pensiune agroturistice din zona Braşovului, Sibiului, Băilor Herculane, ori "dotările" camerelor?! Cât despre cazarea în hotelurile româneşti de trei ori patru stele, aici putem spune cu mâna pe inimă: jale mare! Şi din acest punct de vedere, al tarifelor şi calităţii serviciilor turistice, e bine că intrăm în Europa! Terenurile din România - scumpe precum în UE În România, un teren poate fi achiziţionat la preţuri europene. Conform unui raport al Institutului de Consultanţă Imobiliară, un metru pătrat de teren se vinde cu până la trei ori mai mult decât acum trei ani de zile. Majoritatea analiştilor cred că această creştere a preţurilor se datorează în principal aderării României la Uniunea Europeană şi la aşteptările pe care românii le au cu privire la investiţiile pe care companiile sau oamenii străini le vor face în ţară. Rămâne de văzut. Până atunci vă spunem că terenurile agricole în România se tranzacţionează cu 4.500 - 5.000 de euro la hectar; în Cehia se pot cumpăra tot cu atât, în Italia cu 5.000- 6.000 de euro, iar în Polonia, cu aproximativ 6.000 de euro. O realitate a UE: Politica Agricolă Comună Politica Agricolă Comună nu este destinată gospodăriilor de subzistenţă (care produc pentru consumul propriu), ci fermelor care produc pentru piaţă, denumite ferme de semi-subzistenţă (care produc pentru consumul propriu, dar şi pentru vânzare). Acestora din urmă le sunt acordate subvenţii pentru a deveni viabile, iar cele aproape 3 miliarde de Euro pentru dezvoltare rurală pe care îi va primi România după aderare vor stimula şi dezvoltarea fermelor de semi-subzistenţă. Şi, cu impact asupra multora: de la 1 ianuarie 2007, pieţele agroalimentare se vor supune legilor şi standardelor europene. Mai precis, vom avea doar pieţe de gros pentru zarzavaturi, legume şi fructe. Motivul? Uniunea Europeană interzice existenţa pieţelor agroalimentare, în forma prezentă, pentru că în Occident fermierii sunt uniţi în asociaţii ale producătorilor, asociaţii care deţin în oraşe lanţuri de magazine, unde producătorii îşi comercializează produsele. (va urma)