La ultima întâlnire a Clubului dramaturgilor, care a avut loc pe 1 Decembrie, s-a petrecut un eveniment istoric, care, din punct de vedere patriotic şi moral, a eclipsat alegerile, reduse la calcule meschine - cine a ieşit primul, cine va fi noul premier etc. - în condiţiile în care două treimi dintre alegătorii români nu s-au prezentat la vot.

Deşi sancţiunea poporului român
este mai aspră ca oricând, aleşii îşi dau din start poalele peste cap. Pentru cei care nu am fost la vot sau am votat în alb, aceşti aleşi nici nu există, mai ales dacă ne gândim la felul cum au reuşit unii parlamentari corupţi şi compromişi să fie din nou aleşi. Nici Băsescu nu înţelege cum. Să-i explicăm noi. Fără să excludem fraudarea, au ieşit din nou fiindcă s-au ales între ei. Cine să-l realeagă pe un parlamentar compromis dacă nu oameni plătiţi de el şi partidul lui? Oare Băsescu nu are informatori să-i spună cum şi-a făcut UDMR atâţia membri în toate judeţele? Cunosc un individ care a primit bani frumoşi de la UDMR să devină membru al acestei organizaţii teroriste. Cu bani, patriotismul se cumpără uşor şi licheaua devine repede din român antiromân. Şovinii, vânduţii, trădătorii sunt iar la putere. Pentru asemenea fapte se răsucesc în mormânt strămoşii, în frunte cu Tănase Todoran, faimosul erou ţăran care l-a înfruntat pe generalul Buccow, acesta fiind nevoit să-i raporteze împărătesei Maria Tereza, chiar de ziua ei, că a plecat învins de pe platoul "Sub Mocirla" (comuna Salva, Bistriţa-Năsăud), când, la data de 10 mai 1763, trebuia să-i ungă pe grănicerii imperiului, respectiv pe cei din regimentul al doilea român de graniţă, cărora bătrânul Todoran le-a cerut să nu presteze jurământul militar şi să lase jos armele. Şi ei l-au ascultat.

Aşa culminează,
cu discursul de revoltă al acestui erou, patriotica piesă "Tunurile lui Buccow" (apărută în volum sub titlul "Fluierul de oţel"), de Paşcu Balaci, piesă care s-a prezentat la Clubul Dramaturgilor într-un spectacol-lectură, în regia lui Mihai Lungeanu, chiar de Ziua Naţională. Este un act de mare patriotism, un eveniment de-a dreptul istoric, care s-a prezentat la Uniunea Scriitorilor, în Sala Oglinzilor, fapt datorat scriitorului Mircea Ghiţulescu, sufletul acestui Club, care a avut ideea să programeze un asemenea spectacol-lectură chiar de ziua României. Această piesă-document a prins grai datorită unor actori remarcabili, precum Virgil Ogăşanu (Tănase Todoran), Adela Mărculescu (Maria Tereza), Constantin Cojocaru (generalul Adolf von Buccow) sau Mihai Dinvale (episcopul de Blaj). De la cap la coadă, acest text dramatic este un strigăt de românism, este o pildă de istorie pur naţională, în care călăuza este ideea că românii s-au născut ortodocşi, idee susţinută de atâtea înalte feţe bisericeşti, în frunte cu Andrei Şaguna, dar şi de un filosof ca Nae Ionescu. Flacăra Ortodoxismului arde în fiecare cuvânt al eroului - ţăran din satul Bichigiu, un model de martir, pe nedrept uitat, trecut în umbra altor fapte şi eroi. Şi tocmai acesta este meritul principal al lucrării lui Paşcu Balaci, că l-a inviat din colbul istoriei pe Tănase Todoran, un bărbat legendar despre care se spune că şi-a făcut fluier din ţeava puştii. Piesa este un scenariu pentru un film documentar, încărcată de date istorice, acţiunea mişcându-se de la Bichigiu la Viena, Sibiu sau Năsăud, însă fără să epuizeze subiectul principal, care este Uniaţia, adică eforturile Mariei Tereza de a realiza "Ardealul catolic" cu tunurile generalului Buccow, fapt care nu i-a reuşit. Şi noi ne-am ocupat în mai multe filme de acest subiect, dintre care trei îl au ca protagonist pe IPS Antonie Plămădeală, subiect tratat amplu mai ales în cartea "Ţara originilor", care este o monografie a Ţării Făgăraşului.


Şi replica la Uniaţie a făgărăşenilor
a fost fuga masivă a ţăranilor, ca peste tot în Translvania. Aşa este cazul Eminovicilor sau al Crengenilor, care au ajuns în Moldova şi în alte colţuri ale pământului, după cum se arată în filmele "Obârşia lui Eminescu" şi "Dumnezeul lui Ion Creangă". Este extraordinar mai ales episodul pe care îl povesteşte mitropolitul Antonie, al treilea ctitor al Mănăstirii Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, legat de faptul că generalul Buccow nu a avut curajul să tragă în ctitoria brâncovenească, din respect pentru marele martir, ea fiind distrusă mai târziu, după moartea Mariei Tereza, de un urmaş al lui Buccow, generalul Preiss. Mai mult decât simbolică este minunea că în biserica în ruină a crescut un copac, a cărui coroană a ieşit prin turla retezată a bisericii, ca semn al Vieţii. Acest episod nu apare în piesa lui Paşcu Balaci, nici alte fapte, pe care le evoc în filmele mele. Lucru firesc, dat fiind că dramaturgul orădean a urmărit să aducă în prim plan personalitatea lui Tănase Todoran şi fapte ce au legătură cu acest pur ţăran român, care a sfârşit la 104 ani ca un martir, fiind executat în mod barbar, pentru fapte atât de însemnate, cum ar fi rămânerea în credinţa ortodoxă, încât biserica a crezut de cuviinţă să-l treacă în rândul sfinţilor, slujba de canonizare petrecându-se la 11 mai 2008, pe acelaşi platou de lângă Salva. Piesa lui Paşcu Balaci întăreşte acest ceremonial sacru, fiind un act de nobilă restituire istorică, o faptă demnă de un adevărat român.