Gabriel Moisa, Elită locală și identitate națională la frontiera de vest a României în perioada interbelică: Mihail G. Samarineanu și George A. Petre, Editura Muzeului Țării Crișurilor, Oradea, 2020, 410 p.

Volumul de față reprezintă o frescă din ceea ce au fost deceniile interbelice orădene. Apropierea netabuizată de această perioadă istorică, astăzi la trei decenii de la schimbările din 1989, ne-a adus în vizor o lume mai puțin cunoscută de fapt, extrem de interesantă odată descoperită, dar și foarte contrastantă. Pe măsură ce ne apropiem de anii interbelici și încercăm să îi înțelegem, cercetătorul devine din ce în ce mai fascinat de aceștia și de conținutul lor.

Cartea relevă o dimensiune puțin studiată până în prezent, lumea elitelor, o pătură elitară care a dat curs, sens și nerv peisajului public orădean. În centrul atenției se află Mihail G. Samarineanu și George A. Petre, doi dintre cei mai importanți reprezentanți ai lumi românești. Ei sunt acompaniați de alți reprezentanți de marcă ai elitei precum: Gheorghe Bacaloglu, George Bota, Gheorghe Tulbure, Alexandru Olteanu (Kerestury Sἁndor), Augustin Chirilă, Ovidiu Papadima, Teodor Neș, Ștefan Mărcuș, Ioan Bușiția, Petru Fodor și mulți alții. Pe același fundal îi regăsim și pe cei din elita minoritară cu care cea românească a interacționat direct. Îi amintim aici pe Tabéry Géza, Maria Berde, Hegedűs Nándor, Emil Weiszlovics, Armin Feldman, Berger Adolf, Hneger Victor, Balog Francisc, Friedmann David, Steiner Ignatz, Goldberger Moritz, Neufeld Ladislau etc.

Accentul cărții cade, așadar, pe Mihail G. Samarineanu și George A. Petre. Cei doi sosesc la Oradea în contextul unor nevoi obiective ale societății bihorene a vremii. Personaje cu o cultură impresionantă, interesante, asemeni altora, controversate în același timp cum puține au fost altele între cele două războaie mondiale, ambele au devenit extrem de utile românilor orădeni și bihoreni atât prin manifestările lor din mediul cultural în general, cât și în cel al gazetăriei în special. Cititorilor de ieri și de azi ai revistelor interbelice de cultură Familia și Cele Trei Crișuri, cei doi le sunt familiari. La fel și pentru cei care au curiozitatea să citească ziare bihorene ale vremii precum Sentinela, Sentinela de Vest, Tribuna, Vestul României, Gazeta de Vest sau Noua Gazetă de Vest.

Controversele legate de ei sunt condiționate mai degrabă de simpatiile lor politice decât de produsele lor culturale, literare sau de presă. De altfel, opțiunile lor politice fac obiectul unui capitol distinct al volumului. Tocmai de aceea, în anii regimului comunist, chiar dacă în perioada interbelică avuseseră o expunere foarte mare, cele două personaje au devenit din ce în ce mai greu de accesat și numai pe anumite paliere restrânse, precum cel al cercetătorilor.

Atât Mihail G. Samarineanu, cât și George A. Petre au reușit să se mențină totuși în mentalul colectiv al elitei bihorene interbelice care a reușit să traverseze cu bine comunismul. Pe măsură ce ea dispărea însă din peisaj, iar locul ei era luat de o altă lume, aceasta a devenit din ce în ce mai străină prezentului continuu. Eludarea se referea nu numai la cei doi invocați, ci și la majoritatea celor care au făcut istoria Bihorului între cele două războaie mondiale. Locul lor era luat de noii eroi interbelici ai clasei muncitoare, fabricați în laboratoarele ideologice într-o măsură covârșitoare.

Volumul Elită locală și identitate națională la frontiera de vest a României în perioada interbelică: Mihail G. Samarineanu și George A. Petre ne ajută să plonjăm mai adânc în interbelicul orădean și să-l înțelegem ceva mai bine cu atât mai mult cu cât conține și numeroase imagini de epocă.