Pe 16 martie 1957, Brâncuși s-a stins la 81 de ani, cu un mare regret: "Mor cu inima întristată pentru că nu mă pot întoarce în ţara mea".
Astfel, putem spune că în pragul purcederii sale către infinit, Brâncuși a găsit închise niște uși.
Dar, dincolo de moarte, se pare că ne-a deschis altele.
Zilele trecute, Basilica.ro a publicat articolul inspirat de prelegerea patriarhului Daniel, despre „Spiritualitatea ortodoxă în opera lui Constantin Brâncuși”.
Astfel, mulți dintre noi am aflat în premieră că „Brâncuși a calculat atât de bine axul acestui ansamblu monumental, încât dacă șezi pe scaun, pe unul din cele douăsprezece scaune rotunde de la Masa Tăcerii, și privești peste lintoul, peste pragul de sus al Porții Sărutului, se vede crucea bisericii proiectată pe Coloana fără sfârșit. Corelația aceasta a fost gândită, studiată foarte atent de către marele sculptor”.
Dincolo de religiozitatea clasică, opera lui Brâncuși denotă și o tușă de panteism și chiar de preocupare pentru psihologia freudiană dacă ținem cont că modelul de inspirație a statuetei falice "Prințesa X", Marie Bonaparte, ținea o corespondență strânsă cu dr. Sigmund Freud, cel care a evidențiat rolul sexualității în subconștientul uman.
Și dat fiind această deschidere a lui Brâncuși față de științele moderne, am lansat în Crișana ipoteza ca Ansamblul Monumental de la Târgu Jiu, adică Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana Infinitului să constituie și o machetă a experimentului fizic al lui Louis de Broglie.

"Voi nu știți ce vă las eu vouă aici" - Liant matematic în Tripticul lui Brâncuși (18 Februarie 2021)

https://crisana.ro/stiri/magazin-12/voi-nu-stiti-ce-va-las-eu-voua-aici-liant-matematic-in-tripticul-lui-brancusi-179935.html
Din această perspectivă i-am solicitat o opinie privind perspectiva inedită fostului curator al secției brâncușiene de la Centre Pompidou din Paris. Iată cum a răspuns franc doamna Doina Lemny: “Referitor la articolul dumneavoastră: nestăpânind deloc termenii fizicii cuantice, nu pot să apreciez întru totul afirmațiile dvs. Sunt însă de acord că Brâncuși n-a făcut nimic întâmplator și că pentru orice sculptură sau lucrare mai mare, măsura la milimetru. Arta lui consta în a face aceste măsurători în laboratorul său de creație și nu a face demonstrații publice. Aceasta rămâne la aprecierea specialiștilor. Dar, aveți dreptate, totul era gândit în raport cu poziția față de lumină, față de soclu și, pentru ansamblul de la Târgu Jiu față de locurile pe care le-a ales pentru a instala aceste opere. De aceea, și în atelier, schimba locul operelor aș zice, ‘după o ecuație personală’. Atâta vreme cât nu se exagerează în interpretarea ‘filosofică’ a operelor, ceea ce demonstrați dvs. mi se pare logic și foarte interesant. Eu am analizat, atât cât știința mea de geometrie mi-a permis, modul în care Brâncuși a lucrat zile și nopți la a ajunge le echilibrul Păsărilor în văzduh: toată greutatea corpului se sprijină pe o bază de 1 cm de diametru. Am văzut la una din Păsările în ghips la atelier, în vârful ei, 3 puncte cu creionul – ceea ce înseamna că el măsura și avea o logică a crea acest echilibru”.
În concluzie, nu e exclus ca Brâncuși să ne fi lăsat deschise porți ale cunoașterii, invitându-ne la explorare.

Cristian HORGOȘ