Lucian Blaga l-a numit „sfânt părinte al literaturii române”. „Ion Agârbiceanu este unul dintre puţinii scriitori autentic creştini din literatura română” - afirmă cel mai informat biograf al său, Mircea Zaciu. Autorul unei opere vaste, cuprinzând romane, poveşti şi povestiri, evocări literare, Ion Agârbiceanu s-a născut la 12 septembrie (după unele date biografice în 19 septembrie) în comuna Cenade, jud. Alba. A avut o copilărie fericită, pentru că tatăl său, fiind pădurarul Mitropoliei blăjene, a favorizat copilului cunoaşterea şi îndrăgirea naturii. De altfel scriitorul mărturiseşte că în multe din scrierile sale porneşte de la „icoana Cenăzii natale”. După studii de şcoală primară în satul natal, va fi trimis la vestitele Şcoli ale Blajului, pe care le va evoca în romanul autobiografic Licean… odinioară. A urmat Facultatea de Teologie la Budapesta şi, după un stagiu scurt de secretar la Mitropolia Blajului, a fost preot la Bucium-Şasa în Apuseni şi la Orlatul din Mărginimea Sibiului. Mărturisirea sa despre izvorul inspiraţiei sale trebuie completată cu viaţa şi cariera preoţească: ele i-au oferit lui Agârbiceanu întâmplări şi teme literare variate, înfăţişând bucurii şi drame ale vieţii. Participă ca preot militar la Primul Război Mondial, iar după Marea Unire din 1918 se stabileşte la Cluj, devenind protopopul greco-catolic al Clujului şi canonic al Mitropoliei blăjene. Acum se consolidează reputaţia sa de scriitor şi ziarist: este ales în Senatul României, în Academia Română, întemeiază şi conduce reviste de atitudine civică şi politică. După instaurarea comunismului, scriitorul, deşi nu a fost întemniţat, a fost marginalizat şi batjocorit în propria-i casă de pe str. Andrei Mureşan 25 din Cluj de către nişte chiriaşi grobieni, impuşi de administraţia comunistă a oraşului. A revenit cu greu în viaţa literară de după Al Doilea Război Mondial şi cu destule eforturi din partea unor critici şi istorici literari sau scriitori care-i cunoşteau şi-i preţuiau opera. Publică acum mai ales frumoase povestiri pentru copii (File din cartea naturii, Din munţi şi din câmpii ş.a.) sau reeditează scrieri mai vechi. Unele scrieri nu sunt conforme cu ideologia epocii şi scriitorul le aşază în sertar pentru posteritate. A trecut la cele veşnice în mai 1963, având mulţumirea unei opere literare a cărei valoare artistică şi etică a fost recunoscută şi a unei vieţi în care, după propriile-i cuvinte, a căutat să armonizeze „omul cu scriitorul”. După moartea scriitorului, s-a evidenţiat, prin reeditări mai ales, opera de meditaţie creştină a părintelui-scriitor, iar în această privinţă Episcopia Greco-Catolică de Oradea şi Editura Buna Vestire din Blaj au un merit aparte. Au apărut astfel: Căile fericirii (Editura Buna Vestire, Blaj, 2004), Faţa de lumină a creştinismului (Editura Buna Vestire, Blaj, 2006), Schiţe din viaţa preoţească, (Editura Buna Vestire, Blaj, 2006) ş.a.