O veste din Ţara Sfântă ne umple sufletele de amară  tristeţe: ziaristul, traducătorul,  scriitorul şi prietenul nostru, IVAN LUNGU, membru distins al Cenaclului literar „Barbu Ștefănescu Delavrancea” de pe lângă Baroul  Bihor, s-a ridicat la cele veşnice!

Ivan Lungu s-a născut  în 14 iulie 1935 în localitatea Balta Sărată, azi un cartier al municipiului Caransebeş, unde trăieşte primii 11 ani din viaţă alături de prietenii Gyuszi şi Zsuzsika, pe care îi va evoca în scrierile de mai târziu. Bunicii săi erau din Oradea şi locuiau pe strada Cuza Vodă. Cu bunicul participă regulat la slujbele de la sinagoga  neologă, iar în anul 2017, când scriitorul s-a aşezat pe acelaşi loc unde stătea puştiul de altădată, a izbucnit în lacrimi, retrăind vechea invocaţie iudaică (la apa Vavilonului, şezum şi plânsem, când ne-am adus aminte de Sion, Psalm 136). A plecat apoi cu părinţii săi la Bucureşti în anul 1946, a absolvit, în 1953, liceul Ion Luca Caragiale, apoi a urmat cursurile Facultăţii de Comerţ Exterior. În calitate de traducător a participat la multe congrese şi seminarii internaţionale, a avut ocazia să-i cunoască pe Hubert Humphrey, cel de-al 38-lea vicepreşedinte al SUA, pe Mohammad Reza Pahlavi, ultimul rege al Iranului (1941-1979), pe soţia şahinşahului Persiei, doamna Farah Diba, pe marele poet rus Evgheni Evtuşenko, pe străluciţii actori Marcello Mastroiani şi Sofia Loren etc. Deşi s-a bucurat în România, alături de scumpa sa soţie Puica (inginer Stela Lungu), de excelente condiţii de viaţă materială, dorul de libertate nu i-a dat pace. Nu întâmplător s-a născut Ivan Lungu în ziua de 14 iulie, ziua libertăţii şi revoluţiei franceze. În anul 1973 a emigrat în Israel, îndurând la început greutăţile inerente ale integrării în noua (dar şi vechea) sa patrie. Ne-am cunoscut la o lansare de carte de poezie a doamnei Flavia  Cosma, din Canada, care a avut loc la Biblioteca din Băile Felix, unde Ivan Lungu venea  aproape în fiecare an, pentru că acolo a cunoscut-o şi s-a îndrăgostit de Puica sa, de pe vremea când erau amândoi liceeni. A ţinut să-şi lanseze două dintre cărţile sale de  excelentă memorialistică  (Ascultând Gershwin pe covor -  2013) şi  Carnet de note (2015), ambele apărute la Editura Aureo din Oradea în sala festivă a Baroului Bihor, în semn de cinstire pentru bunicii săi orădeni şi pentru frumoasele sale amintiri din urbea de pe Crişul Repede, evocate de autor (cofetăria Japport, str. Fouca cu tramvaiul, superbul teatru orădean, grădina zoologică unde îl hrănea pe elefant, sinagoga neologă unde se ducea cu bunicul său).  Este şi autorul a două cărţi, una apărută în Israel, File de amintiri  (2005) şi Maimuţele de dincolo de amintiri ( Editura 24 ore, Iaşi). A participat, împreună cu soţia sa Puica, la spectacolul lectură cu piesa de teatru EVA HEYMAN, de Paşcu  Balaci, în 29 septembrie 2014, la Institutul Cultural Român din Bucureşti, unde a dezvăluit publicului asistent şi alte momente tulburătoare din tragedia evreiască orădeană.  A organizat pe spezele proprii o întâlnire între membri ai Cenaclului literar al Baroului Bihor şi Cercului cultural Păstorel din Iaşi, condus de scriitorul Mihai Batog Bujeniţă, la Băile Felix, unde s-au rostit epigrame spumoase pentru revista, mai mult sau mai puţin umoristică, BOOKLOOK, editată de acest cerc cultural din capitala Moldovei. A participat, alături de soţia sa Puica, şi la câteva ediţii ale Pelerinajului poetic Pe Crișuri în Sus,  declarându-se entuziast de initiativa noastră culturală evocatoare şi recuperatorie. Un interesant interviu este luat ziaristului Ivan Lungu la Radio Pro Diaspora (revista Pro Litera), cu ocazia împlinirii frumoasei vârste de 84 de ani (14 iulie 2019), de către un alt  autor orădean, trăitor în Australia, George Roca. Ivan Lungu a scris multe articole politice în publicaţia românească Jurnalul săptămânii din Israel, dar a evocat şi momente din viaţa culturală a Oradiei. Era un om de modă veche, altruist, politicos, educat, de o deosebită delicateţe sufletească, înarmat cu o solidă cultură umanistă, poliglot şi care, după pensionare, în loc să-şi pună armele în cui, s-a aşezat la masa de scris din oraşul Haifa şi, cu ochii şi inima spre România, a dăruit marelui public cărţi de neuitat în care se reflectă o lume trecută, prezentă şi din care se întrevede şi cea viitoare. Dedicăm prietenului nostru care ne-a onorat cu prezenţa şi cuvântul său înţelept la lucrările Cenaclului nostru literar următorul catren: Nu-i oare-n lumea noastră uimitor/ Că-n locul unde-i cea mai joasă boartă/ Şi-n care se întinde-o Mare Moartă/ S-a înălţat Iisus Hristos în zbor? Dumnezeu să-l aşeze la dreapta Sa pe acest mare prieten al Oradiei noastre şi al Poporului Român!

 

Cenaclul literar „Barbu Ştefănescu Delavrancea” al Baroului Bihor