Relaţia lui Mihai Eminescu cu Oradea este una indirectă, dar nu mai puţin semnificativă, între marele poet şi oraşul nostru existând, peste timp, o legătură spirituală specială, stabilită de Iosif Vulcan, chiar dacă la debutul eminescian în "Familia", din 1866, revista apărea la Pesta. Deşi nu a trecut prin oraşul nostru, Eminescu poate rămâne, prin opera lui, tot timpul aici. Cu minima condiţie: să fie citit şi recitit.

Din 1880 Iosif Vulcan îşi fixează redacţia la Oradea, capitala Bihorului, în a cărui mică localitate, Holod, se născuse editorul. Trebuie amintit, fireşte, că adolescentul îşi semna primele încercări "Mihail Eminovici" şi că Iosif Vulcan i-a schimbat numele în "Eminescu", născându-se, astfel, numele Poetului. Un nume devenit renume, peste timp. "Nu e de mirare că în memoria colectivă Eminescu şi Oradea au o legătură de reverberaţie oarecum solemnă", spune Ioan Moldovan, directorul "Familiei", menţionând că la moartea poetului, revista a dedicat un număr tristului eveniment. De asemenea, în ultimii ani ai săi, când mai scria şi nu doar vieţuia, Eminescu încredinţase paginilor revistei orădene, de data aceasta, câteva din ultimele sale poeme. "S-a creat, astfel, această relaţie simbolică Eminescu-Oradea şi chiar dacă nu sunt dovezi că poetul s-ar fi oprit vreodată în oraşul de pe Criş, el s-a oprit în paginile Familiei, ceea ce este un eveniment mai durabil şi mai semnificativ decât o eventuală prezenţă fizică a poetului la Oradea", susţine Moldovan. La rândul său, Ioan F. Pop, custodele Muzeului Memorial "Iosif Vulcan" din Oradea, vorbind despre Eminescu şi spiritul orădean, consideră că între marele poet naţional şi oraşul de pe Crişul Repede există, peste timp, o legătură spirituală specială, stabilită de Iosif Vulcan. "De o legătură directă, materială a poetului cu oraşul de pe Crişul Repede nu se poate vorbi, din câte cunosc", mărturiseşte muzeograful. Ioan F. Pop crede însă că cea mai adevărată legătură a unui scriitor cu un loc rămâne opera sa. Aceasta defineşte cel mai bine adevărata relaţie cu un topos, oriunde s-ar afla el, pentru că opera lui este "locul" unde îl putem găsi întotdeauna. "Literatura nu se împarte pe criterii spaţiale, ci doar pe perspective temporale. Autenticitatea şi valoarea scrisului unui autor îl transformă pe acesta dintr-un caz particular (al unui loc) în unul naţional, apoi în unul universal. Acesta este şi cazul lui Mihai Eminescu. El este cu atât mai mult al nostru cu cât este al tuturor", menţionează muzeograful. Ioan F. Pop este de părere că cea mai bună şi mai directă legătură cu Eminescu se face prin opera lui, iar interesul pentru scrisul şi biografia lui poate porni, mai ales pentru tineri, şi prin alte tipuri de incursiuni, cum ar fi, de pildă, vizitarea Muzeului Memorial "Iosif Vulcan" şi consultarea primei serii a revistei "Familia". La acest muzeu, se pot găsi mărturii despre debutul cu poemul "De-aş avea...", precum şi despre colaborarea lui cu cel care l-a introdus în circuitul literaturii române. Tot aici se mai află, olograf, poemul "Şi dacă...", precum şi alte texte semnate de poet. "Debutul literar din revista Familia, datorat lui Iosif Vulcan, demonstrează că generozitatea în literatură poate fi genială. Căci nu de intuiţia valorii viitorul poet putem vorbi cu adevărat, ci mai mult de o prospecţiune a generozităţii. Trebuie recunoscut că fără acest debut nu am şti azi mare lucru despre Iosif Vulcan, după cum nu ştiu dacă ar mai exista muzeul care îi poartă numele. La fel cum poate că şi revista Familia avea un alt destin", mai spune interlocutorul nostru. Un lucru e cert. Chiar dacă nu a trecut pe la Oradea, Eminescu poate rămâne, prin opera lui, tot timpul aici. Cu minima condiţie să fie citit şi recitit. Când îi deschidem o carte, suntem împreună cu el, în patria eminesciană.

Pentru a eterniza memoria marelui poet naţional, în Oradea a fost ridicată o statuie în centrul oraşului, de asemenea, un colegiu naţional l-a desemnat patron spiritual, totodată avem o stradă care-i poartă numele. În plus, în 12 octombrie 2000, a fost dezvelită o placă comemorativă, aflată pe faţada Muzeului memorial "Iosif Vulcan", în semn de omagiu adus marilor poeţi Mihai Eminescu şi Rabindranath Tagore. E mult, e puţin? Eminescu să ne judece...