Desfăşurat în zilele de 4 şi 5 august a.c., în Apşa de Jos, „satul capitală" a peste şapte mii de români din dreapta Tisei, păstrători ai ţării Maramureşului istoric, simpozionul a prezentat invitaţilor o temă pentru dezbateri, referitoare la „65 de ani de la deportarea românilor din Apşa de Jos în gulagurile Siberiei".

Prin comunicările şi alocuţiunile prezentate, rememorarea evenimentelor legate de cei 21 de deportaţi ai Apşei (printre ei Gheorghe N. Filip, de 25 de ani, Gheorghe M. Botoş, de 6 ani, Vasile Marina, de 10 ani), ilustrate de expoziţia aniversară vernisată cu poze şi documente inedite, au însemnat momente de mare tristeţe, amintind de consătenii omorâţi prin înfometare, de arestări peste noapte, fără nici o bază legală sau vină, declanşate de furia comunistă şi aici la fel cum au făcut-o peste tot unde au activat, o dramă care a măcelărit prin cruzime mii de suflete. Uciderea lui Cernişenko, preşedintele colhozului din Apşa, a însemnat practic începerea prigoanei deportărilor din sat. „Am auzit poveşti care m-au emoţionat până la lacrimi, am aflat poveşti cutremurătoare, inedite fragmente de viaţă adevărată, care s-au scris cu 65 de ani în urmă despre deportaţii din această comunitate, prezentate nouă de exprimarul Vasile Borca, doamna Florica Pop, astăzi pensionară, Vasile Iovdii, preşedintele ASCRT „Ioan Mihalyi de Apşa", toţi martori implicaţi în evenimentele dureroase ale deportărilor, alături de familiile lor din Apşa de Jos. Cu interes au vorbit şi au prezentat documente inedite: profesorul Ilie Popescu, doctor docent şi preşedintele societăţii Regionale Golgota din Cernăuţi, profesorul universitar dr. Ilie Ghergheş de la Universitatea Vasile Goldiş - filiala Baia Mare, dr. Ion Botoş, preşedintele fundaţiei Dacia, moderatorul şi gazda simpozionului", ne-a declarat doamna Sânziana Neşiu, profesoară de engleză la Colegiul Naţional "Iosif Vulcan" Oradea, membră a delegaţiei.

Oameni care vorbesc româneşte, dar nu au auzit de România!

„Am rămas marcată de comunitatea de români din Poroşcovo, oameni care trăiesc în acest sat ucrainean aflat la mai bine de două sute de kilometri în nordul Carpaţilor Păduroşi, în raionul Perecin din Transcarpatia, aproape de Munţii Tatra, ei vorbesc româneşte, fără a-şi cunoaşte "rădăcinile", istoria, tradiţiile. Modul de trai, viziunea acestor români asupra vieţii m-au impresionat, şi m-au pus pe gânduri, totodată... O viitoare mămică, cu un copil în braţe, ne povestea într-un grai dulce românesc, pe alături împleticit de cuvinte ruseşti, că ceea ce e important pentru ea, ce contează cu adevărat, este de a-i fi "copiii sătui"... Raţiunea acestor cuvinte era, desigur, faptul că în afară de micuţul care urma să se nască, mai avea acasă alţi opt... O comunitate de aproximativ două mii de români, din care jumătate sunt copii, doar cincizeci dintre ei frecventând şcoala... Cu toate acestea, sunt mândră de românii noştri din dreapta Tisei, îi admir pentru dragostea cu care conservă, promovează în viaţa lor tradiţiile şi datinile româneşti, pentru activitatea lor în cultivarea spiritului de dragoste şi unire între românii de pretutindeni. În clasele primare am învăţat despre ospitalitatea românilor, citind o povestioară din Abecedar. Prin îndrumarea doamnei învăţătoare Mada, am înţeles bine că neamul românesc este ospitalier. De atunci, pentru mine, cuvântul ospitalier este sinonim cu acela de român. În toată această excursie, organizată a doua zi a simpozionului, am fost înconjurată de personalităţi, de oameni bucuroşi de oaspeţi, de români", ne-a spus emoţionată o altă participantă a delegaţiei noastre, avocata Crenguţa Domocoş.

„Maramureşul TOT este de fapt o taină, acea oglindă fermecată, capabilă de a reda însuşirile de bază ale neamului - dârzenia, neîngâmfarea, toleranţa, puterea de a ierta, ospitalitatea şi buna-cuviinţă "- părintele Nicolae Steinhardt

„Cu bucurie am cunoscut acum zece ani acest colţ de românitate al Maramureşului Istoric - Apşa de Jos, Plăiuţ, Biserica Albă, Strâmtura, Bouţu Mic sau acum satul Poroşcovo, înţelegând dorinţa şi voinţa românilor noştri de aici, trăitori în ţară străină, pentru a vorbi limba română, şi a păstra obiceiurile româneşti, pentru a transmite generaţiilor de nepoţi, frumuseţea şi dulceaţa graiului românesc. Limba română vorbită, învăţată la sânul mamei, care te alintă cum numai ea ştie mai bine, îţi cântă să te adoarmă, cântecele învăţate de la bunica, poate de la străbunica... În casele unde am intrat, am văzut preţioase poze vechi, obiecte şi podoabe, icoane  străvechi, moştenite ori primite, toate păstrate cu mare sfinţenie, cu dragoste, pentru că au aparţinut neamului nostru românesc. Sunt mândră că sunt româncă şi îmi doresc ca neamul meu să-şi adune afluenţi, să (re)devină frumosul fluviu naţional, o Dunăre a noastră, împletind prin apele ei Crişuri şi Someşuri, Mureşul, Oltul, Prutul...şi Tisa!", a precizat doamna Marinela Moraru, inspector al Trezoreriei Oradea, participantă la simpozion.

Biserica neamului, biserica Maramureşului!

„Parastasul prin care a fost marcată deschiderea seminarului, desfăşurat la Biserica ortodoxă a Apşei de Jos de soborul preoţilor ortodocşi din zona românească conduşi de protopopul Ştefan Bileţchii, a fost prilejul să înţeleg durerea cântărilor religioase româneşti, intonate aici cu o trăire specială de femei şi bărbaţi deopotrivă. Biserica a fost locul de rezistenţă al păstrării limbii române, preoţi vrednici de amintire păstorind turma cu frică de Dumnezeu şi credinţă în neamul românesc. Am adresat invitaţii preoţilor din sobor, pentru a veni la Oradea, existând posibilitatea asigurării cazării la mănăstirile din zonă, pentru a învăţa împreună pricesne şi cântări noi, pentru a lega prietenii, legături cu specific ortodox în Ţara Bihariei", a adăugat doamna Viorica Cherteş, preşedinta Asociaţiei Femeilor Ortodoxe Române din Episcopia Oradiei, bucuroasă de prima vizită oficială în Maramureşul Istoric. În cadrul cuvintelor de salut adresate organizatorilor simpozionului, delegaţia orădeană formată din nouă persoane, invitate prin Asociaţia Morăriţa, au oferit pentru Muzeul de Istorie şi Etnografie al românilor din Apşa de Jos, un cui de traversă original din calea ferată îngustă Stâna de Vale - Ciucea şi moneda aniversară Nicolae Steinhardt, monedă pusă în circulaţie în scop numismatic de Banca Naţională a României, cu prilejul împlinirii pe 29 iulie a 100 de ani de la naşterea lui Nicolae Steinhardt. Moneda de argint în greutate de 31,103 grame, a fost achiziţionată de Lucian Silaghi, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Bihor, în numele delegaţiei orădene participante la simpozion, lucru pentru care toţi participanţii îi rămân recunoscători, socotind onorantă atenţia acordată de reprezentantul culturii bihorene Maramureşului istoric, acum şi în alte ocazii. La ceasul de încheiere a simpozionului, în semn de rămas bun, a fost citit auditoriului mesajul creat de poeta populară Victoria Ardelean din Ghiorac cu mare aplecare către bisericile şi mănăstirile Maramureşul istoric, participantă în anul 2011 la simpozionul comun Dacia - Morăriţa, dedicat omagierii Mănăstirii Peri.

Simpozionul internaţional a fost onorat cu prezenţa de autorităţi locale din: Sighetu Marmaţiei, Baia Mare, Satu Mare, Negreşti Oaş, oameni de cultură, istorici etc. Consulul general al Consulatului General al României la Cernăuţi, doamna Tatiana Popa, şi directorul Bibliotecii Judeţene „Petre DULFU", din Baia Mare, dr. Teodor Ardelean, s-au distins prin cuvântul lor public, profund patriotic. Din delegaţia orădeană au mai făcut parte: Eugen Cosma, manager program Breco, avocatul Laviniu Domocoş, pensionarul Emil Neşiu şi Gelu Creţu de la Asociaţia Nevăzătorilor Bihor-Sălaj.

Tiberiu MORARU, preşedintele Asociaţiei Morăriţa