Programul oferit de Filarmonica orădeană în concertul din 4 aprilie 2019 a prezentat un interes special pentru publicul obișnuit al sălii Enescu-Bartók, dar și o provocare profesională pentru muzicienii acestei instituții.

 

Dacă în cele două piese din prima parte (Bacchanale din opera Samson și Dalila și Concertul pentru violoncel și orchestră în la minor, op. 33), semnate de C. Saint-Saëns, a fost recreat cu înțelegere și spirit adecvat, întregul complex al expresivității romantice, partea a doua (Maurice Ravel: Daphnis și Chloé - suita a II-a și Bolero) a atins doar în parte așteptările publicului.

Scena de balet Bacchanale din actul al III-lea al operei Samson și Dalila de C. Saint-Saëns a reprezentat o deschidere festivă a serii, fiind apreciată prin aplauze furtunoase de către public. Temele și ritmurile orientale, alternând cu fragmente melodice de expresivitate cantabilă, au fost conduse alert spre o culminație strălucitoare. Participarea energică, temperamentală a dirijorului Tiberiu Soare, a creat un arc sonor și o evoluție agogică spectaculoase.

 Cu certitudine, una dintre atracțiile afișului a fost revenirea pe scena orădeană, în decurs de numai o lună, a violoncelistului Răzvan Suma. De data aceasta, interpretul de succes a oferit publicului una dintre cele mai populare pagini romantice, Concertul nr. 1 de C. Saint-Saëns. Aspectele originale ale versiunii sale s-au constituit din amplificarea contrastelor inițiate de compozitor, cu sublinierea expresiei patetice, dar și a celei reflexive. Redarea modernă a fluxului romantic s-a manifestat cu un anumit grad de reținere, eleganță și rafinament, în spiritul muzicii franceze. În bisul oferit (Mikhail Bukinik Capriciul nr. 4), interpretul și-a etalat o dată în plus tehnica instrumentală remarcabilă.   

Suita a II-a din baletul Daphnis și Chloé de Maurice Ravel este recunoscută a fi una dintre cele mai complexe partituri destinate unui ansamblu vocal-simfonic. Lucrarea solicită individual aproape fiecare instrumentist, discursul interpretativ edificându-se și prin stratificarea tuturor liniilor într-o sonoritate generală complexă și completă, o muzică ce este receptată și astăzi ca fiind novatoare. Dirijorul a urmărit dramaturgia de bază, tensionând și legând momentele suitei într-un discurs sonor coerent. Realizarea acestei partituri a fost dependentă de contribuția suflătorilor cu momente solistice semnificative ale partidei suflătorilor, ale flautelor și clarinetelor în mod special, dar și ale corului pregătit de dirijorul Zsolt Lászlóffy.

Din punctul de vedere al receptorului, interpretarea Boleroului ravelian a fost cel mai dificil moment al concertului, din cauza inevitabilei comparații cu variantele consacrate ale unei lucrări atât de cunoscute. Presupunem că energia solicitată de execuția lucrării anterioare nu a mai fost suficientă pentru finalul spectaculos la care ne-am fi așteptat. Se cuvine totuși să remarcăm solistica expresivă a fagotului, clarinetului, saxofoanelor. Extraordinara coordonare dirijorală, energică, atentă, precisă, expresivă a dirijorului Tiberiu Soare pe parcursul întregului program a conferit concertului un plus de valoare și siguranță.

Am apreciat în mod deosebit caracterul unitar al programului ales, reprezentând atât asocierea unor creații din muzica franceză romantică și modernă, cât și sublinierea prin partiturile interpretate, a ideii de dans în multiplele sale ipostaze, de la bachanalele de rezonanță antică la dansul de salon clasic din partea a doua a concertului pentru violoncel sau temperamentalul bolero iberic.

Echipa proiectului „Jurnalism muzical pentru comunitate”

 

Cronică scrisă în cadrul proiectului „Jurnalism muzical pentru comunitate” finanțat prin programul „Bursa talentelor”, de către Fundația Comunitară Oradea