Melomanii orădeni sunt invitaţi astăzi, 19 aprilie, la un nou concert simfonic pe scena Filarmonicii de Stat Oradea. De această dată programul cuprinde selecţiuni din lucrări celebre ale compozitorului Ludwig van Beethoven.

 

Astfel, în sala de concerte Enescu-Bartok, începând cu ora 19.00, melomanii vor audia ,,Uvertura Leonora nr. 3/3”, Concert nr. 5 „Imperialul” pentru pian și orchestră în Mi bemol major, op. 73 și ,,Simfonia a II-a în Re major, op. 36. Dirijorul invitat al acestui concert este maestrul Tiberiu Popovici, cel care şi-a asumat misiunea de a împărtăşi orădenilor muzica marelui compozitor publicului, iar solistul invitat este pianistul Viniciu Moroianu. ,,În cadrul concertului de joi seara (n.r. – din această seară) avem privilegiul de a interpreta lucrări care intră în repertoriul valorilor muzicale universale, cum sunt Simfonia a II-a sau Imperialul, cel din urmă fiind considerat împăratul concertelor”, a explicat Tiberiu Popovici. „În alcătuirea programului am decis să îmbrăcăm împăratul concertelor, care este punctul culminant al spectacolului, cu o simfonie plăcută și cu o uvertură de mare intensitate care să conducă spre lucrarea concertată. Sper ca publicul să observe și să aprecieze strădania noastră de a contura un program valoros şi atractuv”, a spus dirijorul Tiberiu Popovici.

Astfel, concertul se va deschide cu Uvertura Leonora, nr. 3. Fidelio este singura operă pe care Beethoven a scris-o, inspirată de o melodramă franceză (Bouilly) a epocii revoluţionare. Compozitorul a scris patru uverturi pentru această operă: ultima, numită Fidelio, precede în mod obişnuit reprezentarea dramei. Dintre celelalte trei, cea mai izbutită este Leonora nr. 3, o magistrală sintetizare simfonică a acţiunii. Spectacolul continuă cu Concertul nr. 5 pentru pian şi orchestră în Mi bemol major, op. 73. Lucrarea este ultima din seria celor cinci lucrări beethoveniene scrise în acest gen. Atmosfera lucrării se apropie mult de Simfonia a III-a, nu numai prin tonalitatea Mi bemol major, dar şi prin caracterul său eroic, motiv pentru care a primit pseudonimul Imperial. Concertul se va încheia cu Simfonia a II-a în Re major, op. 36. Perioada în care a luat naştere simfonia poartă semnele unei tragedii inevitabile din viaţa lui Beethoven: el devine conştient de faptul că îşi va pierde treptat auzul. Surzenia crescândă îl determină spre sfârşitul anului 1802 să scrie aşa-numitul „Testament de la Heiligenstadt”. Totuşi, Simfonia a II-a rămâne una din cele mai luminoase compoziţii beethoveniene. Lucrarea poate fi considerată un apogeu al stilului simfonic reprezentat de Haydn şi Mozart, preluat şi dezvoltat de Beethoven. Are însă o profunzime aparte, proprie, o construcţie plină de îndrăzneală, încheind în chip strălucitor o magnifică etapă creatoare din istoria muzicii.