Bisericile ortodoxe din Oradea şi slujitorii lor - Mărturie peste veacuri
După ce în urmă cu câteva luni ne-a încântat cu volumul "Autografe pentru orădeni", profesorul Constantin Butişcă a "recidivat", oferindu-ne chiar de ziua sa onomastică un cadou deosebit. Este vorba de cartea "Bisericile ortodoxe din Oradea şi slujitorii lor", apărută la Editura Brevis, care a fost lansată marţi, 21 mai, de Ziua Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena.
Peste 150 de preoţi, profesori, istorici, cadre militare, dar şi simpli orădeni au ţinut să-i fie alături profesorului Butişcă în sala Traian Moşoiu a Primăriei Oradea. Manifestarea a fost deschisă de viceprimarul Ovidiu Mureşan, unul dintre foştii elevi ai profesorului. În numele instituţiei pe care o reprezintă şi a primarului Ilie Bolojan, el l-a felicitat, cu această ocazie, pentru tot ce a făcut şi face pentru municipiul Oradea. În continuare, a luat cuvântul Constantin Butişcă, care le-a mărturisit celor prezenţi că punctul de plecare al cărţii a fost un document foarte vechi, care nu este prezentat în carte deoarece nu a găsit o a doua sursă care să confirme veridicitatea celor însemnate acolo, şi în care se anticipa că în 2013 va apare o carte care tratează tema abordată de autorul cărţii. La rândul său, Lucian Silaghi, directorul executiv al Direcţiei pentru Cultură, a spus că este "o lucrare utilă care musteşte de spiritualitate, o carte de suflet, făcută cu toată dragostea de care este capabil autorul". Silaghi a regretat că de această dată nu a putut finanţa această lucrare, motivând că toate veniturile au fost dirijate spre cofinanţarea unui proiect european de amploare, care are drept scop restaurarea bisericilor de lemn din Hotar şi Gheghie. În realizarea acestei cărţi, Butişcă s-a consultat cu preoţii şi cu reprezentanţii Episcopiei Ortodoxe a Oradiei, aceştia din urmă fiind "din binecuvântate pricini, prea puţin prezenţi la eveniment", după cum a remarcat autorul. Referindu-se la acest volum, consilierul municipal Dan Octavian, a spus că "peste 100, 200 de ani, cartea va reprezenta un reper în biblioteci" şi că este o carte document, de care generaţiile viitoare nu vor putea face abstracţie. Aşteptat cu deosebit interes, orădeanul Stelian Gomboş, consilier superior la Secretariatul de Stat pentru Culte, cel care semnează şi Prefaţa cărţii, a lăudat efortul autorului de a realiza o asemenea lucrare, considerând că în vremurile de azi, când se scrie foarte mult împotriva bisericilor, a scrie despre biserici este un act de curaj, pe care profesorul Butişcă şi l-a asumat. El a transmis un gând de preţuire pentru autor din partea secretarului de stat Victor Opaschi, care a înţeles demersul, munca şi jertfa acestuia de a realiza o asemenea lucrare. Aprecieri la adresa autorului şi a operei sale au mai avut: preotul Lucian Augustin, avocat dr. Paşcu Balaci, conf. univ. dr. Vasile Creţ, istoricul militar col (rz) Grigore Bartoş, pr. conf. univ. dr. Miron Erdei şi Mioriţa Săteanu, preşedinta Uniunii Femeilor Bihor Oradea.
La final, după ce au cântat "La mulţi ani!" şi "Hristos a Înviat!", toţi cei prezenţi au ciocnit un pahar de şampanie cu sărbătoritul şi au stat la rând pentru autografe. Cei care au achiziţionat cartea au primit odată cu ea şi numărul 1 al Revistei de integrame orădene.
Anul 2013 este declarat, în mod oficial de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, drept an jubiliar, închinat Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, de ce? pentru că în urmă cu 1700 de ani, la Milan (Mediolanum) Marele Constantin emitea vestitul Edict de toleranţă la adresa Religiei Creştine. Şi, iată, că de atunci până astăzi Credinţa Creştină s-a dezvoltat şi consolidat, prin construirea multor biserici şi mănăstiri, precum şi a altor lăcaşuri sfinte, în toate locurile şi colţurile pământului, ajungându-se până la noi – locuitorii din acest colţ de ţară, din această binecuvântată Cetate a Oradiei. De-a lungul timpului şi pe parcursul istoriei au fost consemnate aceste lăcaşuri de închinare, (sau numai unele dintre ele), dimpreună cu slujitorii lor, în diferite lucrări istorice, semnate de diferiţi şi deosebiţi oameni de cultură, în special istorici. Însă, în această perioadă, postcomunistă şi postdecembristă, nu aveam o lucrare de specialitate, de referinţă, în acest sens, care să prezinte, în mod concret şi actualizat, existenţa şi activitatea, rodnică şi îmbelşugată, a acestor sfinte altare, precum şi a vrednicilor slujitori şi misionari contemporani. Însă, cum „nimic nu este întâmplător ci totul este proniator”, iată că a ales şi a rânduit Dumnezeu cronicarul şi pionerul, care să împlinească această responsabilă lucrare – şi ea una de propovăduire şi mărturisire, în persoana Domnului Profesor Constantin Butişcă – cunoscut lumii, intelectualităţii şi preoţimii orădene şi bihorene, ca unul ce s-a aplecat, cu multă seriozitate, asupra multor edificii, evenimente, lăcaşuri şi monumente istorice şi culturale, din Oradea şi Bihor, scriind monografii sau cronici, minuţios şi meticulos documentate şi argumentate. "La documentarea acestei cărţi m-am consultat cu slujitorii altarelor orădene şi cei ai Episcopiei Ortodoxe. Acest volum se cerea să apară. Ar fi fost păcat ca strădaniile prelaţilor care au ridicat nu mai puţin de 22 de biserici noi în Oradea după 1989 să treacă neobservate", mărturiseşte Domnul Profesor Constantin Butişcă. Cartea Domnului Constantin Butişcă cuprinde informaţii începând de la organizarea bisericii creştine în spaţiul carpato-danubian până în zillele noastre. Volumul prezintă sintetic şi cronologic evoluţia istorică a Bisericii Ortodoxe Române pe plaiurile bihorene, din secolul V până la Episcopia Ortodoxă a Oradiei de astăzi. Lucrarea descrie eparhiile de care a aparţinut Bihorul şi ierarhii lor începând din anul 1695 până în anul 2013 şi prezintă instituţiile locale de învăţământ teologic. Cea mai importantă parte a cărţii o constituie însă prezentarea celor 47 de biserici ortodoxe orădene, localizate pe harta oraşului, şi slujitorii lor. Cu alte cuvinte, în acest fel, Domnul Constantin Butişcă a ajuns să evoce, în această binevenită carte – „Bisericile Ortodoxe din Oradea şi Slujitorii lor”, cu mult respect, simţ al sacrului şi deplină recunoştinţă, oameni şi locuri, importante evenimente şi momente istorice, din aceste ţinuturi şi lăcaşuri sfinte, slujitori ai altarelor, sacerdoţi şi personalităţi eclesiastice de prim rang, din acest binecuvântat colţ de Ţară Românească. Acest bogat şi consistent volum – un adevărat ghid şi îndrumător istoric, geografic, cultic şi cultural - spiritual, pentru toţi cei interesaţi de istoria şi viaţa bisericească a Oradiei, prezintă, pe scurt, în capitolele I – V, evoluţia istorică a Bisericii Ortodoxe Române de pe plaiurile orădene şi bihorene, din secolul V până în zilele noastre, de la Menumorut până la Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei, de astăzi. Mai departe, în capitolul VI – Anexe documentare, sunt prezentate eparhiile de care a aparţinut, de-a lungul timpului, Bihorul, precum şi ierarhii lor. Tot aici sunt prezentaţi Patriarhii Bisericii Ortodoxe Române precum şi Mitropoliţii Ardealului. În capitolul VII, de pildă, sunt prezentate instituţiile de învăţământ teologic ortodox, din trecutul şi prezentul municipiului Oradea. Capitolul XI – Addenda, din finalul acestei monumentale lucrări, alcătuită din numai puţin de 400 de pagini, prezintă preoţii misionari din cadrul Protopopiatului Oradea, cu precizarea slujirii şi misiunii lor, specifice şi speciale. Tot aici sunt prezentate lista bisericilor orădene - monumente istorice, lista bisericilor orădene de zid şi de lemn construite, precum şi lista bisericilor aflate încă în construcţie. Tot în acest capitol sunt prezentaţi pictorii de biserici orădeni, lista profesorilor de religie titulari din şcolile municipiului Oradea, indexul alfabetic al preoţilor orădeni, listele alfabetice ale profesorilor de la Academia Teologică şi a celor de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Episcop Vasile Coman” din municipiul Oradea. De departe, mie cel puţin, mi se pare a fi cel mai important - capitolul IX, de ce? Fiindcă aici sunt prezentate toată lăcaşurile de cult ortodoxe din municipiul Oradea, dimpreună cu toţi slujitorii lor. Aici vedem cum în Oradea avem foarte frumoase lăcaşuri sfinte, închinate tuturor praznicelor împărăteşti, sărbătorilor şi marilor Sfinţi ai Bisericii noastre dreptmăritoare, plecând de la Catedrala „Învierea Domnului”, la Înălţarea Domnului, la Sfântul Duh Mângâietorul, Sfânta Treime, Izvorul Tămăduirii, Înălţarea Sfintei Cruci, la Naşterea Maicii Domnului, Adormirea Maicii Domnului sau Buna Vestire. Continuând cu Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel sau Sfântul Apostol Andrei – Ocrotitorul Spiritual al acestui popor creştin. Şi ajungând la Duminica Tuturor Sfinţilor, la Sfântul Vasile cel Mare sau Sfântul Spiridon al Trimitundei; Apoi Sfinţii: Trei Ierarhi, Nicolae, Gheorghe sau Dimitrie, precum şi Stelian, Sebastian, Parascheva sau Ioan Iacob Românul (Hozevitul) şi mulţi alţii, cărora le aducem cinste şi recunoştinţă. Totodată, acest capitol prezintă, la începutul său, cele trei biserici catedrale din municipiul Oradea. Apoi celelalte biserici sunt prezentate pe cartiere – Zona centrală, Velenţa, Nufărul, Cantemir, Ioşia, Rogerius, Zorilor, Podgoria şi Grigorescu. De asemenea, sunt prezentate mănăstirile şi schiturile din Oradea precum şi capelele sau Paraclisele din incinta ori subordinea diferitelor istituţii publice ale Statului: Armată, jandarmerie, spitale sau penitenciar. În continuarea acestui capitol sunt prezentaţi, cu fotografii şi date biografice, toţi slujitorii consacraţi ai acestor sfinte altare, ortodoxe şi autentice. De aceea se cuvine să-i evocăm, să-i omagiem şi să-i pomenim în rugăciunile noastre, din această zonă şi perioadă binecuvântată de Dumnezeu, plină fiind de har şi de îndestulare, fiindcă datorită lor şi rugăciunilor slujitorilor, propovăduitorilor şi mărturisitorilor acestor biserici, ce din veac au statornicit aici credinţa creştină – cea drept mărturisitoare şi de-a pururi autentică ori strămoşească. Şi de aceea, am considerat de cuviinţă (aici şi acum), ca în cele ce urmează să vorbim puţin despre Biserică şi în Biserică – despre rolul şi importanţa Ei, ajungând la multe definiţii ce i se dau Bisericii, cu alte cuvinte ajungând la o teoretizare, la o nuanţare a detaliilor... Nu ştiu, în schimb, în ce măsură, împlinim în practică cunoştinţele teoretice pe care le cunoaştem despre Biserică şi dacă le împlinim în Biserică – acolo unde le este locul şi rostul!... Altfel spus, mărturisirea noastră şi a Bisericii în istorie este incomodă pentru societatea de astăzi, care se bazează în cea mai mare măsură pe minciună, înşelăciune şi violenţă. A mărturisi pe Dumnezeu înseamnă a declara război pe viaţă şi pe moarte diavolului, a nu mărturisi înseamnă a avea pace cu acesta. Dacă în perioada persecuţiilor, creştinismul era prigonit fiind în afara societăţii, astăzi se constată o ieşire acesteia din creştinism spre puncte centrifuge ale autoumanizării. Vocea profetică a Bisericii se aude peste tot în istorie (cum s-a auzit şi aici, în aceste comunităţi, orădene, binecuvântate de Dumnezeu şi slujite de către oameni ai Duhului), căci nu se concepe, ca propovăduind adevărul să nu mustri păcatul. Glasul ei este aidoma cuvintelor scripturii: „Iată Eu stau la uşă şi bat”... Chemarea ei se îndreaptă către toţi, şi face acest lucru din ziua Cincizecimii, prin vicisitudinile istoriei. Glasul ei străbate veacurile, căci mărturisirea credinţei creştine îi aparţine doar Ei, în acest fel ajungându-se la o relaţie simfonică dintre Biserica luptătoare şi cea triumfătoare, de aceea trebuie să rămânem noi, pe mai departe în Cetatea Slavei Sale – „pe care nici porţile iadului nu o vor birui”, căci noi locului ne ţinem, cum am fost aşa rămânem!... Iar în încheiere, vreau să felicit pe toţi cei care au ostenit la săvârşirea şi desăvârşirea acestei lucrări cultural - spirituale, misionare şi pastorale, colectivului editorial „Brevis” din municipiul Oradea, în frunte cu directorul şi autorul ei - în persoana vrednicului şi neobositului cu vocaţie propovăduitoare şi mărturisitoare – Domnul Profesor Constantin Butişcă, căruia şi cărora le doresc să aibă parte, în continuare, de folositoare bucurii, de binecuvântate mângâieri şi de nemărginite împliniri duhovniceşti, atât aici pe pământ, cât mai ales dincolo, în lumea cealaltă – a Împărăţiei Cerurilor, unde să se bucure de înveşnicita comuniune cu Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în lumina cea neînserată a Sfintei Treimi! Amin!... Stelian Gomboş