Distins prin întreaga sa ţinută, preotul şi cărturarul Augustin Bunea copleşea prin întinsele orizonturi ale culturii. Avea legile morale înscrise în inima lui de preot şi conştiinţa valorii comunităţii care l-a format, Biserica Catolică, în care a crezut, pe care mărturisit-o şi pentru care a trăit.

 

S-a născut în 4 august 1857, în comuna Vad din Ţara Făgăraşului, fiu al preotului greco-catolic din localitate, Arsenie Bunea, şi al Veronicăi Bunea. Urmează primii ani de studii la Şcoala Confesională din Vad, apoi la Ohaba, iar gimnaziul şi liceul, la Braşov şi Blaj. La terminarea liceului este trimis la Roma, unde va studia teologia şi filozofia la Colegiul "De Propaganda Fide" (1877-1882). Tot aici îşi va lua şi doctoratul şi va fi hirotonit preot. Întors la Blaj, va lucra la Cancelaria Mitropolitană, ajungând secretar mitropolitan, canonic, profesor şi rector la Academia Teologică, unde va preda Teologia dogmatică (1886-1888). La 100 de ani de la stingerea din viaţă, admiraţia pentru preotul şi omul de cultură Augustin Bunea continuă. Ca toţi oamenii mari ai Blajului, uimeşte şi azi prin erudiţie, seriozitate şi ţinută morală ireproşabilă. A fost prieten apropiat al lui Nicolae Iorga şi s-a bucurat de încrederea şi preţuirea acestuia, recunoscută şi afirmată prin cuvinte nemuritoare: "Augustin Bunea a fost o glorie a culturii româneşti de dincolo. Istoric desăvârşit, care a pus bazele studiilor critice privitoare la istoria românilor din Ardeal, orator fără pereche, scriitor dintre aceia cu care românii de dincolo îşi fac cinste...".