În ultimele zile asistăm la o veritabilă criză politică majoră la nivelul conducerii statului nostru. În plus, una în premieră în societatea democratică postdecembristă, fie ea și cu încă multe slăbiciuni și imperfecțiuni. Este, întradevăr inedit și excepțional ca partidul majoritar în Parlament să-și saboteze propriul guvern!

 

Titlul prezentului articol mi-a fost sugerat de istoria modernă a SUA, unde, între 1861-1865, se desfășoară așa numitul „război de secesiune”, un veritabil război civil între statele din Sud, adepte ale sclaviei negrilor, și cele din Nord, care militau pentru abolirea acestei ultime rămășițe a unor timpuri vetuste, bazate pe dictatură și discriminare rasială și socială. Atunci, o pătură instărită de proprietari de mari domenii, oameni foarte bogați, au declanșat războiul fratricid împotriva Nordului, puternic ancorat în modernitate, inclusiv în respectarea drepturilor omului, indiferent de culoare și stare socială.

Oare a face astăzi apel la realități din vremuri trecute pentru comparații cu vremurile de astăzi este un demers serios pentru un observator politic sau o simplă speculație ce dorește doar a șoca pe cititor? Nu aș accepta, totuși, această întrebare deoarece, fie că este vorba de momente de istorie universală sau națională, din trecut răbufnesc, uneori, ambiții pozitive sau negative ale înaintașilor noștri, care urcă din străfunduri spre noi și ne pot marca. Avem în noi, indivizi sau colectivități naționale, atât „morbul” binelui cât și al răului. Ceea ce poate impune unul sau altul dintre aceste „calități” omenești este gradul de cultură și bun simț pe care l-am acumulat sau nu la timpul optim, din familie și școli. Cu un asemenea bagaj de modele strâns la momentul potrivit ne putem înfrâna ambițiile excesive care ne pot duce la orbire, gafe personale și dezastre colective, în ultimul caz dacă conduci mari grupări de oameni, de la comunități religioase sau etnice, partide politice sau națiuni.

Dacă în SUA anilor 1861-1865 Sudul era zona cea mai săracă, patriarhală, unde o mână de îmbogățiți exploatau cu cruzime majoritatea populației, iar Nordul o zonă în continuă ascendență economică și culturală, în care o clasă de mijloc numeroasă și în continuă creștere dădea tonul muncii și democrației, în România zilelor noastre se pare că suntem într-o situație asemănătoare, desigur la alți parametri. În Sudul României, avem cele mai sărace județe (Teleorman, Olt, Girgiu), conduse de oameni politici ancorați în realitățile de dinainte de 1989, când autoritarismul dus până la dictatură era la ordinea zilei. Liviu Dragnea pare să fie o mostră a acestui tip de „Conducător”. Deși penal, vrea să conducă țara prin supuși din propriul partid.

Dar și „supușii” pot să se revolte, când ingerințele și presiunile devin excesive. Este cazul primului ministru Sorin Grindeanu, crescut într-o zonă a Vestului și Nordului țării. Alături i se raliază lideri ai PSD-ului nu numai din Banat și Transilvania ci și din nordul Moldovei, săracă material dar bogată spiritual-cultural. Primarul Iașiului este doar o mostră elocventă în acest sens.

Pătrunzând cu analiza mai în interiorul celor două grupări pesediste care se confruntă pe principii total divergente, am avea impresia că se luptă oltenii cu ardelenii. Total greșit! Gruparea Grindeanu, el însuși oltean prin naștere, crescut și afirmat, apoi, în școli și politica Banatului, s-a alăturat, recent și olteanul Ponta. Un caz special, motivat prin căderea lui în disgrația lui Dragnea, dornic de reintrare în politica la vârf, cu încă suficienți partizani în Parlament. Pe de altă parte, gruparea Dragnea are suficienți „nordiști” între adepți. Se pare că pesediștii bihoreni îi sunt loiali 101% (?). Pe de altă parte, Clujul lui Rus și Dâncu, motivat puternic de brunetul ideolog de la Câmpia Turzii, s-au raliat lui Grindeanu. Bacăul și Vasluiul, alți poli ai sărăciei naționale, sunt însă alături de Dragnea.

În SUA secolului trecut războiul l-au început „sudiștii”, „nordiștii” replicând! Au învins nordiștii, nu numai datorită forței economico-militare superioare, ci, în primul rând, ca urmare a ideilor și principiilor politice pentru care militau: respingerea exploatării de tip feudal, a dictaturii unei elite minoritare asupra majorității, egalitate în drepturi indiferent de culoarea pielii, religie, etnie.

Ce va fi la noi? Greu de anticipat. Nu sunt Mafalda!

Totuși, în luptă se insinuează o perenă miniforță politică, abilă, orgolioasă, profitoare, îmbrăcată în haină vest-europeană trasă peste tradiționala uniformă de husar - mai aproape de piele decât costumul european. UDMR-ul este o veritabilă „Veneră de răspântie”, ca să mă exprim academic, întotdeauna dispus să se vâre sub pătură cu cel ce o plătește mai bine. Adică îi dă funcții importante în stat și în județe, ca să-și satisfacă mica protipendadă proprie. Cât despre ungurul de rând, pățește și el ca românul de rând!

O victorie a „nordicilor” noștri de astăzi ar deschide o pagină nouă în chinuita democrație postdecembristă. Victorioși, ei ar trebui să se curețe de eczema cu care i-a catadixit „Marele Teleormănean”, să inițieze legi și să conducă Țara pentru Țară și oamenii ei (a nu se confunda cu consilierul pesedist bihorean cu același nume!).

Dacă va câștiga Dragnea liniștea nu se va așeza pe meleagurile noastre mioritice. Din indiscreția unor „servicii”, președintelui Camerei Deputaților i se pregătește darea în vileag a altor câteva dosare ce miroase a penal. În plus, mult mai grele decât cele deja cunoscute. Cu alte cuvinte, slabe șanse nu doar pentru postul de prim-ministru, ci și de președinte al Camerei sau chiar de simplu deputat. „Zeghea” așteaptă!

Pentru a evita pe viitor astfel de situații periculoase securitatea națională, în sistemul actual al partidelor noastre politice, pe lângă cele două mari partide de stânga (PSD) și de dreapta (PNL), am avea nevoie de un partid național patriotic pentru echilibru. Există unul prin titulatura sa care cultivă unitatea națională, a cărui siglă înspăimântă pe cei corupți. Astăzi, acesta este în reorganizare, în așezare pe principii și cu oameni care să-i garanteze un loc de centru-stânga. Dacă va reuși să se poziționeze solid în politica românească, atunci vor dispărea toate partidulețele create prin dizidență din stânga și din dreapta politică, gen ALDE, UNPR, PMP – conduse de lideri fripturiști. Atunci UDMR-ul va urla ... la lună!