De la Sevil la Viorica, nominalizările la funcţia de prim-ministru al celei mai puternice coaliţii de la USL încoace frizează absurdul. Un careu de aşi din care tătăroaica nu a apucat să domnească, Grindeanu şi Tudose au sfârşit maziliţi, iar profa din Videle se pregăteşte să-l suplinească la catedră pe titularul de drept, suspendat pe motivul fraudelor la urnă.

Fiind o ţară de antrenori şi analişti politici, e greu să răzbaţi printre atâtea păreri pertinente şi închegate ale celor două tabere: cei de la putere şi simpatizanţii lor o aseamănă deja pe Vasilica-Viorica Dăncilă cu Margareth Thatcher, deşi cariera ei politică s-a împotmolit într-un singur raport de europarlamentar întocmit după 8 ani; #rezist i-au pus deja Vioricăi sub claia de păr tapat şi blond platinat celebra mustaţă a lui Daddy, o banalitate miştocărească de care s-au plicitisit şi puştanii de clasa a cincea. Cum spunea Liviu Dragnea, înainte de Cex-ul cu fum alb, nu prea are mână bună la propuneri. De data asta i-a reuşit scamatoria, iar propunerea lui a fost scoasă din joben cu mâna altuia! O alegere atât de străvezie, încât era perfectă pentru o primă respingere din partea preşedintelui Iohannis. Numai că nu a fost să fie, iar varianta a doua, cea câştigătoare, a rămas nefolosită, spre uluirea celor care au făcut cărţile... Din diverse motive, care ţin de structura actualului preşedinte, a acceptat propunerea, judecând (sau fiind sfătuit) că nu are nimic de pierdut, dimpotrivă. Pentru următoarea schimbare de peste şase luni - un an, a început numărătoarea inversă, iar PSD o să-şi erodeze în aşa hal imaginea, încât la următoarele alegeri prezidenţiale o să facă o strălucită figuraţie. Numai că discursul slab al preşedintelui la acceptarea candidaturii lui Viorica Dăncilă, totala lipsă de inspiraţie în comunicarea unui mesaj important pentru susţinătorii săi i-a produs deservicii, pe termen scurt. Imaginea resemnării şi a unui non-combat total i-a dezamăgit pe fani. Judecând la rece, pierderile de imagine pe care le-a suferit preşedintele Iohannis pot fi refăcute rapid, noul prim-ministru nu va întârzia prea mult să-i ofere pe tavă muniţie proaspătă.

Anul acesta este unul extrem de dificil, atât din punct de vedere economic, politic, dar şi colectiv-emoţional. Anul Centenarului ar avea nevoie de un lider inteligent, experimentat, competent şi dedicat binelui public, nu de păpuşari vicleni. Trebuie să constatăm însă că avem parte de o degradare fără precedent a calităţii oamenilor politici. Nu doar în oferta puterii, ci şi a opoziţiei - PNL este varză, USR aduce strada în Parlament şi face politică în stradă, UDMR - acelaşi oportunism gregar în preajma puterii, iar restul nu prea mai contează...

Ce va urma? Coaliţia PSD-ALDE va merge tot înainte cu sfântul program de guvernare în braţe şi care s-ar putea să-i îngroape politic, ba să le ţină şi loc de cruce. Un picior în faţă i-au tras acestei ţări, cu balamucul schimbării lui Mihai Tudose, taman în ziua când ateriza premierul Japoniei la Bucureşti. Şeful guvernului din cea de-a treia economie a lumii a venit însoţit de o armată de consilieri economici şi reprezentanţi ai unor companii uriaşe, în căutarea plasării unor investiţii pe care nu suntem în postura de a le refuza. Ce au făcut ai noştri a văzut o întreagă planetă, care s-a amuzat copios de circarii din România.

Dacă nu-şi schimbă urgent interfaţa, discursul şi mesajele către alegători, liberalii vor sfârşi într-un fel de zeamă chioară, fără consistenţă şi care nu ţine de foame acelei clase de mijloc cu care tot speră că se identifică, numai că la urne nu se întâlnesc nicodată.

Useriştii au nevoie, în primul rând, să-şi clarifice sexul politic şi rostul existenţei lor pe lume, abia apoi pot trece la pasul următor - stabilirea unor ţinte pe care să le susţină coerent către popor. Popularii lui Băsescu au o problemă, care se cheamă tot Băsescu, cu cele două mandate turbulente şi din care au rămas vii şi răzbunătoare tăierile de salarii şi pensii. UDMR, aceeaşi pe care îi ştim... Naţionaliştii au ieşit la pensie, iar extremiştii pândesc la Tisa şi pe Nistru. Viitorul nu are cum să sune deloc bine.