Conform dicționarului, un sistem este un „ansamblu de elemente (materiale sau ideale) aflate într-o poziție de interdependență și de interacțiune, care funcționează ca un întreg organizat”.

 

Conform definiției, deci, ceasul este un sistem în care mersul fiecărei rotițe depinde fiecare de altă rotiță. Defecțiunea oricărei rotițe duce la blocarea sistemului. Așa funcționează asemănător o mașină, un avion etc... Când se defectează o piesă, zicem că s-a stricat. Sistemele vii, organismele, au în plus față de sistemele mecanice, mecanismul care să împiedice „stricarea” (îmbolnăvirea) vreunei rotițe. Partea esențială și fundament al acestor sisteme este retrocontrolul (ceea ce anglo-saxonii numesc feed-back). Nu există funcție într-un organism, sistem viu, care să nu fie supravegheată de către retrocontrol. Așa pot funcționa între limitele care garantează viața. Când retrocontrolul începe să nu mai funcționeze, se înmulțesc erorile, organismul începe să îmbătrânească și în final să moară. Societatea este un sistem viu, la alt nivel decât cel biologic și în alt sens decât cel biologic, dar este un sistem viu. În acest sistem viu, retrocontrolul are un rol și o importanță cel puțin tot atât de mare ca în sistemele biologice, în organismele biologice. Așadar, lipsa sau disfuncționalitatea retrocontrolului în societate duce în final, prin acumularea de erori, care generează alte erori, la vulnerabilizare și apoi la faliment social, cu toate consecințele. Din acest punct de vedere, societatea românească actuală are prea multe zone lipsite de retrocontrol. Astfel, la nivelul tuturor utilităților necesare populației, deci privind absolut orice cetățean, conducerile societăților respective (apă, căldură, gaze, etc...) stabilesc cu de la sine putere și cu proprii considerente (nu principii generale) la nivele locale, prețuri, aproape toate nejustificat de mari, fără să existe un organism competent profesional care să controleze și să corecteze abuzurile. Consilierii au competențe politice și ele au fost „certificate” în cei 25 de ani de bulibășeală în libertate. Un amărât, dacă din sărăcie bagă în traistă trei castraveți, vede pușcăria. Un ministru ca Agaton, Gagaton, Gogomiță, sau cum s-o numi, care aruncă la gunoi milioane, plantând palmieri pe malul Mării Negre, este tratat cu glumițe. Miniștrii care au construit săli de sport și bazine de înot între sate care nu mai au tineret, nu plătesc nicio pagubă, doar sunt bani din buzunarul prostimii. Sunt în afara unor reguli și unor organisme de control cu pârghii de corectare și recuperare a pagubelor. Parlamentarii sunt în afara legii. Pentru ei legile țării sunt valabile doar pentru pulime. Nu există nicio lege, nicio regulă, niciun organism de control, care să anuleze și să corecteze abuzurile. Își dau salarii și pensii în mod discreționar, scot de sub incidența legii parlamentarii penali etc... În orice stat din lume votul poporului este sfânt. Pentru guvernul și Parlamentul Angliei, 4% în plus pentru Brexit înseamnă lege. Pentru infractorii care umplu Parlamentul României, votul imens majoritar pentru reducerea numărului de parlamentari este vax. Atunci, indiferent de voturile de la următoarele alegeri, pe cine reprezintă ei? Nu cumva partidele au acaparat în mod infracțional conducerea țării spre a-și urmări interesele. La fel de gravă este și lipsa de control asupra justiției. Procurorul care a băgat la pușcărie pentru 28 de ani un om dovedit apoi nevinovat de crimă nu a pățit nimic. A asasinat social și nu doar social un om. Pentru procuror crima nu este crimă? Desigur sunt excepții, dar excepțiile descriu regula. Ca în orice grup de populație, și între judecători și procurori își fac cuibul tot felul de oameni. Hotărâri definitive elaborate de acești oameni, evident ca lumina zilei greșite, nu sunt monitorizate de nimeni, nu sunt corectate de nimeni. Ce încredere să aibă populația în justiție? Avocați care își vând părții adverse clientul (personal am pățit-o) nu pățesc nimic, nu există efectiv (poate formal de ochii proștilor) un organism care să curățe justiția de asemenea intruși. În ministere, cabinetul din stângă nu știe ce face cabinetul din dreapta, unul rătăcește hârtiile celuilalt, blocând orice propunere, inițiativă, etc... nu fac obiectul niciunei legi, niciunui organism, mecanism etc... de retrocontrol. Fără a lungi demonstrația, argumente putând aduce oricine, societatea românească este prost croită, cu reguli neperformante și fără mecanisme de retrocontrol, ceea ce o face falimentară.