Consecvent politicii sale îndreptate spre rezolvarea cât mai multor probleme de natură socială, Guvernul şi-a exprimat intenția de a acționa în direcția găsirii unei soluții pentru creșterea contribuției personale a angajaților la fondul de pensii. Astfel, s-au făcut declarații că este în curs de analiză posibilitatea de a considera sumele plătite de către angajatori cu titlu de contribuție la asigurările sociale ca fiind contribuții personale ale angajaților.

 

În fapt, este vorba de procentul de 15,8% (conform Codului Fiscal) aplicat asupra salariului brut pe care îl suportă angajatorii, care este destinat alimentării bugetului asigurărilor sociale. În prezent, această sursă de venit la bugetul asigurărilor sociale se depersonalizează în momentul în care intră în buget, aceasta însemnând că ea este destinată acoperirii cheltuielilor specifice în mod global şi nu individual, pe fiecare contribuabil. Contribuția personală a angajaților, în procent de 10,5%, aplicată la salariul brut, alimentează bugetul asigurărilor sociale, dar are un anume caracter individual pentru că ea se ia în considerare la calculul individual al pensiei. În dorința de a găsi o cale de majorare a pensiilor calculate pe bază de contribuție la bugetul asigurărilor sociale, Guvernul are intenția de a evidenţia şi contribuția virată de către angajatori pe angajați, considerând astfel că, pe această bază, existând o contribuție mai mare, se poate calcula un cuantum mai mare al pensiei.

În opinia mea, măsura este una salutară. Este imperios necesar însă ca Guvernul, prin specialiștii săi, să analizeze în mod profesional această măsură din perspectiva necesității ei, a posibilității de aplicare şi, foarte important, din punct de vedere al efectului în plan bugetar şi social. Apreciez că, dacă nu rezultă aspecte pozitive în urma acestor analize, ar putea fi avute în vedere şi alte posibilități de a creşte cuantumul pensiei.

Am observat în mass-media, în toată perioada ce a urmat anunțării măsurii, mai multe interpretări ale ei, poate şi din cauza unei comunicări, din partea reprezentanților guvernamentali, insuficient argumentate, uneori neclară şi chiar contradictorie. S-a spus că măsura creşte salariul minim anunțat de către Guvern, că majorează cheltuiala angajatorului, că angajatul va trebui să plătească mai mult la stat şi că un angajat urmează să câștige mai puțin ca salariu net minim. Din păcate, asemenea puncte de vedere, profund incorecte, au fost formulate chiar de către experți ai unor organisme profesionale cu caracter privat (Ernest and Young) sau de către organisme ale statului, cum ar fi Consiliul Fiscal şi nu numai.

Fără a expune prea multe detalii de natură strict profesională, cred că sunt utile totuși câteva precizări:

1. Contribuția la asigurările sociale de 10,5% este suportată de către angajați, li se reţine din salariu, şi apoi angajatorul o virează la bugetul asigurărilor sociale. Calculată la actualul salariu minim, de 1.450 lei, ea reprezintă 152 de lei, mai mult cu 21 de lei faţă de precedentul salariu minim de 1.250 lei. Aceasta sumă este evidențiată în cadrul bugetului asigurărilor sociale pe fiecare contribuabil.

2. Contribuția la bugetul asigurărilor sociale de 15,8%, pe care o suportă pe cheltuielile proprii angajatorul şi pe care acesta o virează la buget constituie sursă de venit bugetar cu caracter global, în sensul că ea nu se evidențiază pe plătitori. Aceasta sumă ar trebui, în intenția iniţiatorilor măsurii în cauză, individualizată pe plătitori în calitatea lor de angajați, urmărindu-se obținerea unui volum mai mare de contribuţie personală pentru calculul pensiei. Calculată la actualul salariu minim ea reprezintă 229 de lei, cu 31 de lei mai mult decât în cazul precedentului salariu minim. Ea are același cuantum şi același regim de suportare, respectiv din cheltuielile angajatorului, indiferent dacă are caracter global sau se va individualiza în bugetul asigurărilor sociale.                                                                                                                          Rezultă din cele de mai sus că obligațiile de plată către bugetul asigurărilor sociale cresc în cazul ambilor contribuabili (angajat şi angajator), dar că această creștere nu are nicio legătură cu intenția de a lua în considerare la calculul pensiilor o contribuție mai mare prin transferarea, în totalitate sau parțial, şi evidenţierea pe persoane fizice angajate, a sumei plătite de către angajatori. Sumele pe care le plătește la bugetul asigurărilor sociale fiecare parte rămân, per global, aceleași.                                                                    

De aceea, niciuna dintre ideile vehiculate, expuse mai sus, nu au susținere în realitate. Problema la care trebuie să dea răspuns inițiatorii însă este dacă şi în ce măsura pensiile mai mari calculate în acest mod, pe o bază de contribuții mai mare, sunt sustenabile. Calculele ar trebui să ne arate că fondul de pensii, parte a bugetului asigurărilor sociale, este suficient pentru plata unui anumit nivel al pensiilor. Apoi, modul cum acestea se calculează, pe baza acestei măsuri, care are în vedere o contribuție mai mare, sau pe alte baze cum ar fi valoarea punctului de pensie sau alte criterii ce țin de algoritmul de calcul al pensiei are, în opinia mea, mai puţină relevanţă.  

(va urma)