Am remarcat de la bun început că discordia dintre PNL și USR nu a avut nici o cauză solidă, nici un motiv indubitabil. S-a vorbit despre cearta pe banii legați de PNRR, de unele numiri sau demiteri legate de ministrul justiției etc. Nimic serios. Unii vor spune că motivele neînțelegerilor există, dar nu sunt cunoscute. De acord, dar dacă ar fi existat un asemenea motiv serios, este greu de crezut că într-o lună nu ar fi transpirat în presă niște informații.

Așadar nici un motiv mai de Doamne ajută... În schimb am văzut o înfruntare a orgoliilor.  Câțu, Barna și Cioloș au fost actorii principali,  restul fiind în plan secund. O înfruntare dusă până la absurd. Te-ai fi așteptat ca la un moment dat să se găsească totuși o soluție. “Cel mai deștept cedează”, spune un vechi proverb românesc, și orice om cu un minim bun simț aflat în postura de a ține frâiele țării s-ar fi înmuiat la un moment dat și ar fi făcut un compromis.

Dar nu, compromisul nu s-a realizat. Desigur, putem presupune că cei implicați suferă de un orgoliu patologic. E posibil. Dar parcă e totuși prea simplu…

Dacă însă cineva dorește de fapt această criză și se joacă cu orgoliul și naivitatea celor trei?... Și mai rău, dacă cel puțin unul dintre ei este parte unei imense mârșăvii a cărei miză este însăși România? Ori dacă unii dintre secunzii lor îi montează pe unii împotriva celorlalți? Cel mai simplu mod de a manipula pe cineva este să te joci cu orgoliul său.

Ni se pregătește așadar un viitor sumbru, profitând de apatia, de prostia și naivitatea noastră?