Partidul creat de Ion Iliescu şi condus în anii din urmă de Mircea Geoană este asemănător unei armate pribegite, răsfirate pe câmpul de luptă, în căutarea inamicului real şi, mai ales, a liderului vizionar. Zecile de mii de membri de partid demobilizaţi, sutele de sedii locale de la oraşe, comune şi sate stau în aşteptare, cu arma la picior. Cultura organizaţională şi relaţională a PSD este un exemplu de solidaritate şi disciplină în peisajul accidentat post-revoluţionar. Răbdare, tenacitate, solidaritate şi relaţii personale indestructibile sunt principalele atuuri care au dus la supravieţuirea bazinului electoral al partidului lui Ion Iliescu în perioadele de opoziţie. Acest tip de biografie electorală este caracteristic partidelor solide, puternice, stabile şi bine definite, precum a fost Partidul Democrat până mai ieri şi precum este Partidul Naţional Liberal, aflat fie în opoziţie, fie la putere.
PSD acuza şi astăzi dureri de descreştere. De la procentele uriaşe obţinute oportunist între 2000-2004, formaţiunea lui Ion Iliescu a scăzut fulminant, dar nu dramatic, în teritoriu. Dinamica procentelor rezultate din raptul politic al PSD, în perioada propriei guvernări, este realmente apocaliptică. Astfel, în anul 2000, PSD intra la guvernare obţinând 35% din conducerile administraţiilor locale. După numai un an, controla deja 53% din managementul comunităţilor locale, în 2003 - 64%, iar în 2004 - 80% din administraţia întregii Românii!
În 2005, PSD pierde 127 de primari, dar mai deţine încă 50% din primăriile din ţară. În 2006, partidul pierde alţi 421 de primari, ceea ce îi reduce reţeaua de influenţă locală la 40% la sută. În acest moment, din cei 3179 de primari, la nivel naţional, PSD mai deţine 1263 de poziţii. Un calcul aproximativ ne spune că în 2008 PSD stă pe un procent de aproximativ 40% de reprezentanţi în administraţia locală.

Frustrarea de a fi ratat guvernarea din cauza unei deficienţe birocratice - alianţa de colaborare electorală PSD-PUR nu fusese înregistrată la tribunal, prin urmare nu putea dovedi câştigarea, prin cumul de procente, a alegerilor parlamentare în 2004 - a ieşit prin toţi porii marelui partid în ultimii trei ani de amară pâine de opoziţie. Trecând însă peste umorile inerente asumării eşecului, PSD nu a suferit atât de mult pe cât se aşteptau votanţii Alianţei D.A. PNL-PD, imediat după alegerile din 2004.
Mai mult, primarii social-democraţi par a fi fost egal favorizaţi cu primarii liberali, la distribuirea bugetului pentru 2008. O consolidare a exponenţilor social-democraţi în teritoriu, care împart pâinea şi cuţitul, spune multe despre planurile liberalilor de la Bucureşti şi ridică, din nou, întrebări fără răspuns cert: cu cine va juca PNL cartea viitoarei guvernări? Împotriva cui va lupta PSD în 2008 pentru accederea la putere? Ecuaţia viitoarei guvernări în România se află în mâinile liderilor PSD şi a activului sau de partid. Mâini în care se ascut şi cuţitele lungi ale luptei pentru succesiune în interiorul PSD. De rezultatul luptei pentru fotoliul de preşedinte al PSD depinde şi virajul pe care îl va face sau nu partidul, într-o potenţială construcţie guvernamentală de coaliţie.
Dacă Mircea Geoană va ieşi teafar şi cu scaunul sub el după discuţiile din Consiliul Naţional al partidului anunţat pentru sfârşitul lunii februarie, atunci mijesc şansele unei înţelegeri PNL-PSD pentru viitoarea guvernare. Sau chiar PSD-PD-L, ştiută fiind capacitatea de acomodare a intereselor politice, dovedită din plin în ultimul an de liderul PSD în funcţie.
Dacă însă greii partidului vor colporta pentru organizarea în februarie a unui Congres Extraordinar - veritabil eşafod pentru Mircea Geoană -, şi nu pentru un Consiliu Naţional, este foarte posibil ca forţa de răsucire a cuplului Iliescu-Năstase să ducă la schimbarea actualului preşedinte. Pe cale de consecinţă, strategia politică a PSD se va radicaliza. O înţelegere post-electorală PNL-PSD va fi practic exclusă. În aceste condiţii, PSD va evolua singur în alegeri de pe o poziţie de forţă opozantă, favorizată de erodarea la guvernare a PNL şi de hărmălaia între foştii parteneri ai guvernării de dreapta. La prima vedere, şansele surâd vechiului partid neîntinerit şi nereformat.

Economia dă semne de supraîncălzire şi va afecta, în curând, buzunarul cetăţeanului de rând, preţurile la combustibili cresc ritmic, iarna se anunţă a fi lungă şi păgubitoare, luptele dintre între palatele puterii au înregistrat deja primul pumn în plexul ministrului de la Justiţie. PSD dă anul acesta testul capacităţii politice. Dincolo de magnetismul pe care l-ar putea exercita încă asupra electoratului său, fostul mare partid mai are de trecut o exigenţă absolută: nota de trecere data de... Diriginte.