Funcţia de ministru al Internelor a ajuns la fel de vânată ca marele pot la Loto 6/49. În plus, a devenit la fel de previzibilă ca marele câştig reportat de câteva luni încoace: ambele au ca miză data de 22 noiembrie când poporul îl va desemna pe viitorul preşedinte şi, bineînţeles, ziua în care va fi câştigat şi marele premiu la Loto.

Ecoul trecutului sumbru întunecă şi prezentul românilor din zona aşa-zisului Ţinut Secuiesc. Realitatea demografică a judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş, evidenţiată de recensământul populaţiei din 2002, este mai mult decât îngrijorătoare în ceea ce priveşte numărul românilor.

Eternul subiect de presă din ultimii ani, problema autonomiei aşa-zisului Ţinut Secuiesc, ce revine periodic în momentele electorale, beneficiază prea puţin de o replică publică reprezentativă pentru interesul românilor trăitori în judeţele Covasna şi Harghita. Replica societăţii civile româneşti locale nu ajunge să fie de largă notorietate publică, fiind eclipsată de puhoiul de talk-show-uri de Dâmboviţa, a căror informaţie vizavi de realităţile din zonă este precară.

Se spune despre prostituţie că este cea mai veche meserie din lume. Niciodată nu am înţeles de ce ar fi cea mai veche meserie din lume şi nu cred să fie nimeni în stare să dea o explicaţie - să-i zicem - irefutabilă. Este adevărat însă că prostituţia are o vechime onorabilă între preocupările umane şi cred că va rămâne multă vreme şi de acum încolo printre îndeletnicirile lui homo sapiens. Cam la fel stau lucrurile şi în problema drogurilor. Din momentul în care primul biped dotat cu oarecare inteligenţă a mestecat o frunză de coca sau a tras pe nas un fum de cânepă indiană, putem vorbi de apariţia drogurilor şi a drogaţilor. Prostituţie şi droguri, două probleme vechi de când lumea şi care, probabil, vor dispărea doar odată cu lumea.

Deraierea trenului accelerat Bucureşti - Timişoara în apropierea unei obscure staţii CFR din Oltenia confirmă parcă starea de lucruri sărită de pe şine care domneşte la nivel guvernamental, în mod special la Ministerul Transporturilor.

Angajamentul conducerii Primăriei Oradea cu privire la demararea în cursul celui de al treilea trimestru al anului a lucrărilor de restaurare a Cetăţii Oradea pare greu de respectat. În condiţiile în care sursele de finanţare nu mai sunt o problemă, singura responsabilitate a administraţiei locale a fost organizarea licitaţiei privind desemnarea constructorului. Însă, nici această sarcină nu a putut fi realizată la termen.

Dă-o-n mă-sa de guvernare ne spunea nu demult Ion Iliescu, dă-o-n mă-sa de comisie ne-a spus apoi Elena Udrea, Ridzi a dat-o înainte, dă-o-n mă-sa de educaţie şi de ce nu, dă-o-n mă-sa de criză ar putea spune vorbăreţul Boc. Ce poţi spune mai mult de atât în România? Sau mai bine zis, ce poţi face mai mult de atât?

Pe lângă faptul că Spitalul Clinic Judeţean este nevoit să achiziţioneze, în continuare, oxigen medical cu 40% mai scump decât unităţile sanitare din estul ţării, conducerea trebuie să facă faţă şi presiunilor din partea furnizorilor, o parte dintre aceştia apelând deja la instanţa de judecată pentru recuperarea datoriilor.