De la Oceanul Arctic până în Africa de Sud, trecând prin Baltica, Marea Neagră, Siria şi Sahel, Rusia duce un război declarat împotriva Occidentului pe care îl percepe drept inamic implacabil. Politica de confruntare a URSS devine politica oficială a Federaţiei Ruse.

România se clatină ca un om bolnav, ce abia își mai ține sufletul. A căzut într-o eclipsă intelectuală și greu se trezește din negura uitării, dar românii nu mai trebuie să suporte vexațiile, jignirile, umilințele, batjocurile unora, care se comportă ca niște satrapi cu apucături dictatoriale.

Doamne, ce-i cu lumea asta a ta?! Un stareț, ucrainean, din Maramureș, a fost dat dispărut de obștea călugărească. Câteva zile mai târziu, frații l-au găsit pe facebook. Era pe post de ginerică. Altul, mai bun! Un popă, din Vaslui desigur, a jucat banii bisericii la păcănele. 24.000 de lei. Și, pe urmă, vine încă unul să ne aducă aminte de „datoriile” pe care le avem față de biserică.

Pandele, soțul primar al mult mai celebrei d-ne Firea, e convins că-i următoarea victimă a unei conspirații cel puțin naționale. Edilul o tot spune, de câte ori are ocazia, că urmează să fie „decimat”.

​​​​​​​Așa cum ne-a obișnuit, „a treia zi, după Scripturi” și numai pentru că n-a scăpat de gura presei, președintele a zis și el ceva despre azilurile groazei. O „rușine națională”, a spus Iohannis. Iaca, iar ar trebui să ne crape obrazul la toți! Sună precum celebra frază a ministrului Nelu Tătaru: „Suntem toți vinovați în această țară”.

Dej și-a adăugat a treia parte a numelui să aibă trei particule, ca și Regele Mihai I, pe care l-a substituit în formula noii puteri, devenind Gheorghe Gheorghiu-Dej și intrând perfect în mentalul colectiv pe locul rămas liber, cu trei căsuțe disponibile; fără monosilabicul Dej lipsea ceva succesorului Regelui Mihai I, ca să ocupe tot locul sonor al autorității (trei clopoței: cling-cling-cling, nu doi!), trei elemente care se îmbină în discursul public, structură onomastică cu care se obișnuise lumea românească, în timpul regilor noștri.

Dacă ziaristul profesionist trebuie să „vândă la cald” pe piața informațiilor știrea de ultimă oră, pentru că altfel aceasta se învechește, nu mai interesează a doua zi- un neprofesionist, cazul meu, își poate permite să-și amâne verdictul, pentru a urmări impactul evenimentului asupra comportamentului jucătorilor politici, până la urmă asupra opiniei publice. „Istoricul” este interesat să sesizeze cauzele și urmările evenimentului, mai puțin senzaționalul, cu alte cuvinte să valorifice științific datele oferite de mass-media momentului.

Directorul SRI, Eduard Hellvig a decis ca anul ăsta să plece în concediu „pe persoană fizică”. Așa că a demisionat de la conducerea instituției. Speculațiile privind adevăratul motiv al demisiei curg.

Independenţa justiţiei priveşte exercitarea profesiei, dezbaterea cauzelor şi pronunţarea sentinţelor, nu stabilirea pensiei şi a condiţiilor de salarizare şi pensionare.

Strict autentic. Monolog parlamentar, pe marginea legilor care taie din privilegiile „specialilor”. „Hai, băi! Cât să țină și PNRR-u` ăsta, că doar nu ne-a făcut el pe noi?! Ne vom întoarce!”.