Pentru prima dată în ultima jumătate de secol echipa de gimnastică feminină a României nu va fi prezentă la Olimpiadă. Un moment trist, anticipat de profesioniştii domeniului de multă vreme. Pentru evitarea producerii lui nu s-a făcut nimic. Un eşec naţional.

Privit dinspre ceea ce istoricul francez Fernand Braudel numea "mica istorie", adică a istoriei celor guvernaţi, momentul intrării armatelor române în Oradea la 20 aprilie 1919 a fost izbăvitor pentru întreaga populaţie a oraşului indiferent de comunitatea etnică din care făceau parte.

După ce ies, prea de timpuriu, la pensie, apeviştii noştri îşi fac firme de pază. Ai altora, fiind de bună seamă mai competenţi, îşi fac firme de „intelligence”. Unul din sereleurile astea, organizat de pensionarii celui mai aspru serviciu de informaţii din lume, Mosadul, s-a apucat să o spioneze pe şefa DNA, Codruţa Kovesi.

​Cine doreşte să minimalizeze importanţa acestui obiect de studiu în şcolile româneşti? Ce se doreşte să se pună în locul istoriei românilor? Nu se vrea să ne cunoaştem trecutul, de unde venim, care ne sunt rădăcinile, originile, care ne-a fost evoluţia de-a lungul vremii? Nu trebuie să ne cunoaştem prietenii şi inamicii?!

Este clar că nu poţi să-i vorbeşti indianului în limba chineză, dacă nu o ştie, după cum nu poţi să-i vorbeşti chinezului în japoneză dacă nu o cunoaşte. Aşadar un dialog presupune o limbă comună.

Au mai rămas câteva zile până la alegerile pentru rectorat şi şefia Senatului Universităţii din Oradea iar la întrebările importante ale opiniei publică, niciunul dintre candidaţi nu a răspuns.

Clar, aleşii neamului n-au bile. De aia se tot codesc şi se sucesc încercând să interzică presei să urmărească votul cu bile. Poate fi destul de neplăcut chiar şi pentru ei să-i vadă poporul la televizor că una zic şi alta fac, dar cine-i pune să zică, dacă nu sunt în stare să se ţină de cuvânt?

Da’ şpionii un’ se duc, când se duc? Cum unde?! În politică, în afaceri, chiar şi în presă, dar aici e mai nasol, că e foame mare. De obicei, spionii ajung mai ales în politică.

Două sunt raţiunile de a fi ale omului pe pământ. Una este individual egoistă (există un egoism necesar), care constă în preocuparea de a-i fi bine lui şi alor săi, cu tot ceea ce presupune aceasta, inclusiv cu limitările morale. A doua raţiune este spirituală şi altruist generală, adică de a acţiona concomitent cu promovarea binelui personal şi pentru realizarea binelui general.

​Banul nu are miros, iar politica face casă bună cu minciuna şi ipocrizia. Aceşti oameni bogaţi care ne conduc şi-au pus destinul în slujba cetăţenilor. Pe care îi duc de nas în timp ce fac bani frumoşi. Conturile grase huzuresc şi fac pui sub umbrela secretă din paradisurile fiscale.