Cin'să fi crezut?! Liviu Dragnea este un om sensibil. Liderul PSD mărturisea recent că i se face rău „fizic" de câte ori, în calitate de parlamentar, este chemat să decidă asupra ridicării imunităţii vreunui coleg.

Era în 1955, aveam 20 de ani, mă plimbam zilnic pe Corso cu actorul Grig Schitcu, care era prieten cu activistul de partid Andrei Dauer, şi visam să fac teatru.

Trebuie spus clar de la început că, dincolo de nişte predispoziţii neuropsihologice, care pot favoriza ori nu nişte paternuri atitudinale şi comportamentale, nimic din cea ce analiştii limitaţi descriu drept trăsături ale popoarelor nu sunt date înscrise în structura fiinţei respectivelor popoare.

Noul cabinet Cioloș a avut nevoie de politic pentru a se instala, deși se putea negocia mai în forță cu partidele, cât timp încă vuietul străzii era aproape. Nu s-a vrut acest lucru, ceea ce denotă că avem parte de o cosmetizare tehnocrată din partea sistemului.

În fiecare an suntem tot mai aproape de sărbătorirea unui secol de la cel mai important moment al istoriei noastre naţionale din secolul al XX-lea.

În ultima o sută de ani paradigma existenţială occidentală şi apoi mondială s-a schimbat radical, lent până la al Doilea Război Mondial şi accelerat apoi. Idealul de veacuri al culturii de tip european a fost acela de "a fi".

Ce nebunie și cu guvernul ăsta, zis de tehnocrați! A schimbat Cioloș lista cum schimbă alții batista.

Orice atentat terorist dezvăluie în primă fază o breșă în sistemul de securitate. Dar dincolo de acest sistem, asigurat de instituțiile statului, mai există un sistem de securitate invizibil, însă la fel de important.