Bihoreanul Silviu Bejan a fost primul director al primului liceu românesc din Timişoara, instalarea lui în funcţie petrecându-se la 7 august 1919, când administraţia românească a preluat clădirea în care a funcţionat Gimnaziul Superior de Stat, cu predare în limba maghiară.

Preluarea s-a făcut la patru zile după intrarea trupelor române în oraşul de pe Bega. Liceului nou-înfiinţat i s-a dat numele cărturarului Constantin Diaconovici Loga, o personalitate marcantă a Banatului. În unitatea de învăţământ a fost adoptat, apoi, sistemul de organizare al învăţământului secundar românesc: ciclul inferior (clasele I-IV) şi ciclul superior (clasele V-VIII).

Profesorul Silviu Bejan s-a născut într-o familie de preoţi, prezentă în satul bihorean Sârbi din octombrie 1861, când bunicul său, Gheorghe Bejan (1815-1873), a devenit parohul ortodox al localităţii. În anul următor au început lucrările la noua biserică de cărămidă din parohie, iar în anul 1863 lăcaşul de cult a fost sfinţit, preotul lăsând o mărturie documentară despre acest eveniment. Fiul său, preotul Ioan Beşan (1843-1915), care i-a urmat la slujire, a fost căsătorit cu Alexandra, născută Popoviciu, cu care a avut şase băieţi, dar numai trei dintre aceştia au ajuns la maturitate. Silviu (cu un al doilea prenume, Romul) a fost al cincilea dintre fraţi şi s-a născut la 2 februarie 1885. Naşii lui de botez au fost parohul din Chişlaz, Gavril Beşan, şi soţia acestuia, Saveta Boczkó (în diferite documente numele de familie apare fie Bejan şi Beşan-n.red.). Preotul care l-a botezat a fost Mihai Poduţiu, paroh ortodox în Ciuhoi.

Ceilalţi copii ai soţilor Ioan Beşan şi Alexandra, născută Popoviciu, au fost: Virgil (3 decembrie 1872 - 18 decembrie 1873), Corneliu (n. 25 august 1876, a fost absolvent de Drept şi a ocupat funcţia de subprefect de Bihor), Valeriu (22 iulie 1878 - 8 ianuarie 1879), Iustinian (n. 12 iunie 1882, a fost absolvent de Teologie şi a slujit ca preot ortodox în Sârbi), Mihai Sever (n. 20 iunie 1889, a urmat studii secundare la Oradea, apoi dispare din documente).

Silviu Bejan a absolvit şcoala primară în Sârbi, a început apoi studiile secundare la Oradea şi le-a continuat, nu ştim în ce context, la Bichiş (HU). A absolvit Facultatea de Litere din Cluj, iar între anii 1908-1919 a funcţionat ca profesor de limba maghiară şi istorie la Institutul Pedagogic-Teologic din Arad. Deşi era profesor în Arad, Silviu Bejan a participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 ca delegat ales din partea Cercului electoral Biharea, ceea ce ne face să credem că era legat sufleteşte de locul natal. Iată lista completă a delegaţilor din Cercul electoral Biharea, aşa cum a apărut ea în presa vremii: Dr. George Rocsin, adv., Oradea-mare; Silviu Bejan, prof., Arad; George Mudura, propr., Alparea; George Pop, propr., F.-Oşorhei; Ioan Bordaş a Gligori, econom, Leş.

Silviu Bejan a fost la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 şi ca delegat de drept din partea „Societăţii fondului pentru ajutorarea ziariştilor români din Transilvania, Banat şi părţile locuite de români din Ungaria şi Biharia”. Alături de el, la Alba Iulia au fost prezenţi, între cei 100.000 de participanţi, şi sătenii Gavril Chişbora, din satul Chioag, şi Gheorghe Chiş, din satul Burzuc.

După Marea Unire, Silviu Bejan a ocupat funcţia de director al Liceului „Constantin Diaconovici Loga” din Timişoara, în perioada 1919-1922, 1926-1927 şi 1928-1940. În anii în care nu a fost director al liceului, postul l-a ocupat Augustin Coman. Profesorul de limba şi literatura română Silviu Bejan a decedat pe neaşteptate, la doar 55 de ani, în urma unui atac de cord, în seara zilei de 6 mai 1940, lăsând în urmă soţia şi un fiu, elev în clasa a VII-a de liceu (echivalentul clasei a XI-a, în zilele noastre – n.n.).

Fiul său, Ioan Bejan, a susţinut examenul de bacalaureat în anul 1941 şi s-a înscris la Facultatea de Electromecanică a Institutului Politehnic din Timişoara, pe care a absolvit-o în anul 1946. Datorită bunei sale pregătiri profesionale, în anul 1949 a fost numit asistent la Catedra de Termotehnică, unde va activa timp de peste 40 de ani, urcând treptele gradelor didactice până la poziţia de profesor universitar. Ioan Bejan s-a remarcat şi ca violonist în orchestra Filarmonicii „Banatul”, dar şi ca preşedinte al Secţiei de fotbal Politehnica Timişoara, în perioada de glorie a echipei.

Profesorul Silviu Bejan a fost un militant pentru păstrarea identităţii naţionale a românilor, pe vremea Imperiului Austro-Ungar. Prin votul pe care l-a dat, la Marea Adunare Naţională din 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, în calitatea sa de delegat ales al Cercului electoral Biharea, dar şi ca delegat de drep din partea „Societăţii fondului pentru ajutorarea ziariştilor români din Transilvania, Banat şi părţile locuite de români din Ungaria şi Biharia”, a fost părtaş la făurirea României Mari. Ca director de liceu, în Timişoara, a contribuit la formarea mai multor generaţii de absolvenţi şi a lăsat o moştenire importantă: unitatea de învăţământ pe care a înfiinţat-o s-a menţinut, în ultima sută de ani, pe prima poziţie în învăţământul liceal din Banat. Pentru meritele sale, o stradă din Timişoara, situată în zona centrală a oraşului, a fost denumită Silviu Bejan.

Apreciem, pe baza datelor prezentate, că e oportun ca şcoala din satul său natal să-i poarte numele, sub următoarea formă: Şcoala Gimnazială „Silviu Bejan” din comuna Sârbi.

Nicolae NISTOROIU