Ce este mai frumos și emoționant decât întâlnirea, după o lungă perioadă de timp, cu foștii colegi și profesori. Aceste întâlniri între absolvenții unor generații de la școlile în care s-au educat reprezintă atât pentru foștii elevi cât și pentru foștii profesori un bilanț al trecerii implacabile a timpului, a realizărilor obținute.

Școlile se mândresc cu generații de absolvenți, ce s-au format ca oameni pe băncile lor, lăsând puternice amprente în caracterul, conduita morală și cultura lor. De aceea, găzduirea, după ani, în aceleași clase și bănci, a foștilor elevi, răscolesc amintiri, evocări și nostalgii. Un asemenea eveniment s-a petrecut vineri, 15 iunie, la Colegiul Tehnic „Alexandru Roman” din Aleșd, unde, într-o frumoasă și emoționantă organizare, s-a întâlnit, după 40 de ani, prima generație de absolvenți ai acestei școli, alcătuită din două serii de absolvenți, din cauza unor transformări în sistemul de învățământ; o serie care a absolvit cu 5 ani, cu alta venită după ei, de 4 ani de liceu. 43 de absolvenți din cei 105 ai Liceului Industrial, cu diferite profile de meserii, au fost plăcut surprinși de primirea călduroasă din partea actualei conduceri a Colegiului. În curtea școlii, o masă de prezidiu, multe scaune pentru foști și actuali profesori, o stație de amplificare care a creat aceeași atmosferă cu imnul cunoscut, Gaudeamus Igitur, i-a primit pe foștii absolvenți în locurile marcate pentru fiecare clasă. Dna. prof. ing. Valeria Vasile, directorul actual al colegiului, le-a urat bun venit absolvenților primei promoții a prestigioasei școli și a făcut un scurt bilanț al evoluției școlii în cei 40 de ani.

„De la 3 clase, cu 85 de elevi, în 1974, s-a ajuns la 46 clase, cu 1.100 elevi, în 2018. Am crescut și ne-am dezvoltat și datorită dumneavoastră. Ne-ați promovat, ne-ați dus mai departe numele școlii, ne-ați adus următoarele generații, sunteți deschizători de drumuri pentru liceul nostru. Azi, sunteți bunici, iar nepoții dumneavoastră învață la noi. Îi rugăm pe absolvenți să semneze în cartea de onoare a școlii, pentru că aceste semnături înseamnă începutul istoriei acestei școli. Îi felicit pe absolvenții bunici, dorindu-le sănătate și realizarea neîmplinirilor, prin copii și nepoți” a spus directoarea Valeria Vasile.

A luat cuvântul dl. Pavel Ioan, principalul organizator al întâlnirii, care și-a început discursul cu  zicala: „Anii trec, vremea se duce,/ Toți avem de dus o cruce”, cu referire la cei 40 de ani de la absolvire, cu succesele și neîmplinirile fiecăruia. A propus un moment de reculegere în memoria celor decedați, 7 profesori și 15 foști colegi. Referindu-se la acest eveniment, l-a apreciat ca fiind „cea mai mare bucurie, că trăim, și ne-am reîntâlnit după 40 de ani. Suntem fericiți că noi, cei care am pus bazele acestei școli, am săpat șanțuri, am purtat cărămizi, suntem printre ctitorii acestui liceu, care azi a devenit o citadelă a învățământului bihorean, de care suntem mândri. Vă doresc din suflet să vă bucurați de tot ce ați realizat, de tot ce doriți să se împlinească, împreună cu familiile voastre, avutul suprem și scump al existenței noastre, imboldul pentru a trăi, munci și a fi fericiți”. Dintre foștii diriginți, a vorbit prof. Mitrea Simpronia, cea mai îndrăgită profesoară, care și-a alintat elevii cu apelativul „copii mei de la școală”. A mulțumit conducerii actuale a colegiului, pentru emoționanta primire și retrăirea ultimului sunet de clopoțel de la absolvire, în aceeași zi, în același loc, ca și acum 40 de ani. Sărbătoarea aceasta este „un privilegiu, este sărbătoarea vieții, bucuria de a ne reîntâlni, de a fi tineri în suflete. Trecutul ne leagă și ne unește, chiar dacă viitorul ne-a despărțit”. „E plin de întrebări necunoscutul, dar dacă viitorul ne desparte,/ Ne va lega în veci de veci trecutul,/ Veniți să umpleți cu azur pământul” (Victor Eftimiu). Referindu-se la etapele principale ale vieții, a amintit caracteristica celor trei perioade care ne definesc, cu expresiile atât de plastic formulate: „Copilul râde, iubirea și înțelepciunea mea e jocul; Tânărul cântă, jocul și înțelepciunea mea e iubirea; Bătrânul tace, jocul și iubirea mea e înțelepciunea”.

Momentul cel mai interesant și emoționant a fost întâlnirea pe clase, cu diriginții și citirea catalogului. Absolvenții și-au expus propria evoluție a vieții, cu succese și bucurii cu necazuri și neîmpliniri, punând accent pe realizarea lor cea mai mare, urmașii. Am remarcat că cca. 80% dintre copiii absolvenților studiază sau lucrează în străinătate. La capitolul amintiri din liceu, majoritatea foștilor elevi au apreciat eforturile profesorilor de a le transmite cunoștințe temeinice, care le-a fost de mare ajutor în viață. De o remarcă specială s-a bucurat dna. prof. Mitrea Simpronia, îndrăgită de elevi, adevărată „mamă”, cum au catalogat-o foștii elevi, care prin pasiunea și dragostea pentru obiectul limba română și modul plăcut și eficient prin care a inoculat-o în mintea și sufletul elevilor, a realizat și o adevărată educație patriotică. Absolvenții au semnat în cartea de onoare a școlii, după care au participat la Biserica ortodoxă din centru, la oficierea unei slujbe de parastas în memoria profesorilor și elevilor „absenți” motivat de la întâlnire. Evenimentul s-a încheiat, așa cum se obișnuiește, cu momente plăcute la o petrecere, cu amintiri, muzică și voie bună.