Un colecţionar seamănă cu un îndrăgostit. Ambii sunt mânaţi de pasiune, iar pasiunea nu are nevoie de motivări. Sunt prinşi în mrejele ei, prizonieri pe viaţă. În cămăruţa strâmtă în care lucrează inginerul Gheorghe Nedelcu pereţii sunt plini de hărţi, tapetaţi de sus până jos. Hărţile vechi ale Oradiei sunt la loc de cinste, unele, de pe vremea lui Sigismund Bathori şi Mihai Viteazul, altele şi mai vechi. Are hărţi din toate colţurile pământului, cu reprezentări complicate pe margini, frumos colorate, cu balauri de mare şi fiinţe fabuloase. Colecţionarul nu-şi ţine hărţile între pereţi de sticlă, ci aranjate la loc sigur, în memoria de silicon a computerului.

 

Într-o cămăruţă strâmtă, lambrisată şi pe tavan, inginerul Gheorghe Nedelcu trebăluieşte la un scanner HP uluitor. În câteva secunde scanează un cearşaf de hartă de peste un metru pătrat şi, din câteva butonări discrete pe ecranul maşinăriei, transferă imaginea pe o imprimantă la fel de uluitoare. Aparatele miaună discret, luminiţele pe ecran clipesc vesele, tamburul cu hârtie prinde să se rotească. Din cuptorul imprimantei iese o mândreţe de hartă pe care stau delicat caligrafiate cuvintele "Section No.53, Colonne No. XLIV", iar în centrul ei apare frumos şi incredibil de precis conturat un oraş: Grosswardein. Este o hartă militară austriacă a "Oradiei Mari" din anii 1860.

"Multă lume nu ştie de unde le vine numele. Tata era originar din Argeş, iar Nedelcu vine de la un cuvânt slav, care înseamnă sărbătoarea de duminică. Apoi Gheorghe vine din greacă şi însemna, la origine, ţăran. Deci sunt un ţăran care lucrează duminica", pufneşte plin de umor inginerul. Gheorghe Nedelcu nu a fost toată viaţa civil, a lăsat uniforma militară în urmă cu mai mulţi ani, când statul român a spus că nu mai are nevoie de aşa multă armată. Fostul ofiţer de transmisiuni a fost nevoit să se adapteze la civilie. O perioadă a predat cursuri de mânuire a calculatorului, apoi s-a implicat trup şi suflet la realizarea proiectului GIS în Bihor, pe care l-a lucrat cap-coadă. În acest moment sistemul este pus la punct, iar Nedelcu este şeful de birou. De câţiva ani lucrează în cadrul Consiliului Judeţean Bihor la instituţia Arhitectului şef şi, de o vreme, s-a trezit prins de pasiunea colecţionării de hărţi.

"Am tone de hărţi, normal, în giga-biţi, le adun din lumea largă cu ajutorul computerului, mai fac schimb cu alţii. Cred că cei care colecţionează hărţi sunt o specie aparte. Uite asta", zice inginerul, dând clic pe o imagine în care apare Harta recensământului neamului pe judeţul Bihor, lucrare făcută în 1930. "Nu există nicio cifră pe hartă, ci doar dreptunghiuri colorate. Ce-i colorat în roşu sunt românii, în galben - ungurii, nemţii - în albastru, în verde -  slovacii... Asta-i altă copcioleală deşteaptă", zice inginerul, deschizând un alt program pe computer. Apare harta fostului Imperiu Habsburgic împărţit în pătrăţele, ca o tablă de şah. "Asta-i prima cartografiere austriacă a teritoriului făcută în 1782. Au muncit băieţii ăştia, nu glumă. A doua măsurătoare topografică austriacă a început în 1819, după războaiele cu Napoleon şi a durat până în 1869. Ce au făcut topografii şi cartografii militari este de admirat, au lucrat cu o precizie fantastică. Astăzi, dacă suprapun o ortofotogramă (fotografie aeriană a teritoriului - n.r.) peste o hartă militară austriacă, exactitatea este şocantă", spune inginerul. Hărţile militare şi planurile cadastrale realizate de austrieci au marele avantaj, faţă de orice altă măsurătoare, prin faptul că sunt... primele realizate. Chiar şi astăzi topografii refac schiţele folosind vechile hărţi, renunţând chiar şi la ortofograme, pentru că cele făcute de austrieci sunt extrem de precise şi conţin planurile cadastrale de acum 150-200 de ani.

Harta oraşului Oradea împreună cu împrejurimile, realizată după a doua cartografiere este o adevărată operă de artă, ca, de altfel, întreaga hartă militară imperială. Fiecare pătrat din "harta mare" este împărţit, la rândul lui, în alte pătrăţele, fiecare din el conţinând harta unei regiuni. Fiecare drumeag, pădure, movilă sau ridicătură de pământ, pârâu, cimitir sau clădire întâlnită de militari pe sectorul care le-a fost repartizat, fiecare detaliu a fost trecut minuţios pe hartă. Totul este notat de mână în culori distincte, iar harta parcă respiră. Meticuloşi, austriecii au notat denumirile localităţilor, a văilor sau dealurilor după graiul locuitorilor din zonă, folosind însă alfabetul german, astfel că apar scrise denumiri precum Dyalu Vielor sau Valea Korbului. În cazul unor localităţi sunt trecute denumirile în maghiară, iar imediat sub numele maghiar sunt scrise denumirile româneşti. "Chestii militare", explică colecţionarul, "dacă ajungeau cu armata în zonele respective, pe timp de război, ofiţerii trebuiau să identifice rapid unde se află, de aceea trebuiau păstrate denumirile date de locuitorii de acolo, aşa se explică abundenţa denumirilor româneşti din Transilvania, Banat şi Crişana", spune fostul militar, care se descurcă binişor şi în ungureşte, limbă deprinsă pe linie maternă.

Hărţile militare mai au un schepsis, pe fiecare margine din dreapta există o legendă, pentru fiecare localitate în parte. Astfel, Statul Major austriac putea cunoaşte, consultând o hartă, ce resurse avea o localitate din orice cotlon al imperiului. Spre exemplu, din Comitatul Bihor, Armata imperială se putea baza pe următoarele resurse: Sântadrei - 200 de case, 35 de atelaje, 250 de bărbaţi şi 65 de cai; Borş - 225 de case, 30 de atelaje, 300 de bărbaţi şi 60 de cai, Oradea: 2.461 de case, 300 de atelaje, 5.000 de bărbaţi şi 800 de cai etc.

Cu toate miile de hărţi adunate în ultimii doi ani, inginerul Nedelcu are un of la inimă: nu a reuşit să facă rost de întreaga hartă a Imperiului Austro-Ungar, lipsindu-i Ardealul. Harta lui se opreşte pe culmile Apusenilor, undeva la graniţa Bihorului cu judeţul Cluj. De aceea tare mult ar vrea să întâlnească alţi colecţionari cu care să facă schimb de hărţi şi informaţii. Iar într-o lume plină de pasiuni, evident că va reuşi într-o zi să mai adauge alte câteva zeci de giga-biţi colecţiei sale...