Monumentele sunt ridicate pentru a aniversa ori pentru a comemora pe cineva sau un anume eveniment important din viața unei comunități. Monumentele sunt menite să eternizeze fapte remarcabile, demne de recunoștința posterității.

 

Așa a fost și în cazul Monumentului Martirilor Beiușului, luptătorii unioniști Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș. După un efort susținut al tuturor beiușenilor, care au recurs la subscripția publică pentru strângerea fondurilor necesare ridicării monumentului, la 6 Iunie 1935, a fost dezvelit monumentul dedicat celor doi eroi români Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș. Monumentul inițial, operă a renumitului sculptor Horia Miclescu, cuprindea statuia înfățișând Patria-mamă plângând un erou în agonie, efigia cu chipurile lui Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș și o placă, de asemenea din bronz, care consemna cuvintele lui Ioan Ciordaș: „Viața mea este a poporului meu.”

Din momentul rămânerii României dincolo de „Cortina de fier”, monumentul destinat păstrării vii a amintirii jertfei celor doi Martiri ai Neamului, parcurge propria-i dramă. Distrus, în anul 1948, de către ocupanții sovietici, care au topit statuia și au demontat cele două plăci de bronz, înlocuindu-le cu însemnele tipice regimului comunist: steaua în cinci colțuri și secera cu ciocanul.

După Revoluția din Decembrie, chiar în ultimele zile ale lui 1989, secera și ciocanul au fost demontate, iar în anul 1993 a fost dărâmat și obeliscul sovietic. În locul acestuia a fost amplasată, în 1995, actuala statuie, tot din bronz, creație a plasticianului Cornel Durgheu, precum și o nouă efigie cu portretele Martirilor Beiușului.

Ziua de 26 martie 2019 marchează un moment important din istoria principalului monument al Beiușului: din inițiativa și pe spezele bancherului și cercetătorului Ioan Degău, Cetățean de Onoare al urbei de pe Crișul Negru, efigia originală, realizată de Horia Miclescu și regăsită după mai bine de șapte decenii de la demontarea acesteia de către bolșevici, a fost repusă pe soclul Monumentului Martirilor Beiușului. Este momentul unei reparații morale care, chiar și după atâta timp de la brutala intervenție sovietică asupra monumentului menționat, rămâne una de actualitate.