Unirea Transilvaniei cu România, la Alba Iulia, pe 1 Decembrie 1918 reprezintă cea mai importantă etapă a desăvârşirii Statului Naţional Român Modern. Încă din secolul XVII medicii români din Ţară şi din provinciile ocupate, alături de toate păturile sociale, şi-au adus contribuţia la înfăptuirea Unirii.

 

Dr. Cornel Crişan (1895-1958)

Născut la Cărpinet-Beiuş, absolvent al Liceului „Samuil Vulcan" (1913), începe facultatea la Budapesta, dar este mobilizat la război în 1914. După demobilizare (1918) revine la Beiuş unde face o intensă activitate prounionistă şi participă la Marea Adunare de la Alba Iulia care l-a marcat pentru toată viaţa. Continuă studiile şi devine medic în 1923 şi-şi continuă activitatea la Catedra de histopatologie pe care o va conduce ca demn urmaş al prof. I. Drăgoi, între anii 1941-1957. Activitatea sa ştiinţifică cuprinde peste 50 de lucrări, precum şi un tratat de histopatologie scris împreună cu antecesorul său. A contribuit la formarea şcolii de histopatologie clujeană. A fost modest, cultivat, corect, pasionat de specialitatea sa, excelent didact, exigent cu sine şi cu elevii săi.

 

Dr. Alexandru Nemeş senior (1891-1973).

Născut la Sucudurd (Sălaj), urmează Facultatea de Medicină din Cluj, se specializează în obstetrică-ginecologie, ajungând asistentul principal al profesorului de catedră în această specialitate. A făcut parte din Comisia Ministerială (împreună cu dr. Tătaru şi dr. Stanca), constituită la 12 mai 1919, însărcinată cu preluarea clinicilor de la administraţia maghiară pe care le-a condus până în 1920. În 1921 este numit medico-director al Maternităţii şi Şcolii de Moaşe Oradea, de care se leagă marea sa operă profesională, fiind considerat ca fondator al obstetricii moderne bihorene. A publicat peste 60 de lucrări ştiinţifice. Pentru meritele sale deosebite a fost decorat cu „Steaua României în grad de ofiţer". Expulzat de regimul hortyst, între 1940-1945 va conduce Maternitatea din Lugoj, iar după război, Maternitatea din Oradea, până în 1955, la pensionare.

 

Dr. Vasile Ilea (1891-1969)

Născut în Şomcuta Mare (Maramureş), absolvent al Liceului „Samuil Vulcan" din Beiuş, a urmat medicina la Budapesta (1912-1916). A profesat la Sighet ca neuropsihiatru şi director de spital (1917-1940). Prin efectele Diktatului de la Viena a profesat la Spitalul din Lugoj (1940-1947), apoi ca director al Spitalului de Neuropsihiatrie Oradea (1947-1957) şi în final la Sanatoriul cu acelaşi profil din Mocrea, pe atunci aparţinând Regiunii Crişana. La fel ca dr. Nemeş senior, este înmormântat în Cimitirul Municipal. În însemnări personale despre Unire, publicate în 1972, în Tribuna României, dr. Ghelmez zugrăveşte marele eveniment cu măiestrie şi profund sentiment patriotic: „Pe la mijlocul lunii novembrie (1918) a avut loc marea adunare (a românilor din Budapesta - n.n.)... aici s-a desemnat delegaţia (de participare la Alba Iulia - n.n.) s-au rostit cuvântări, după care cele câteva sute de oameni prezenţi au ieşit în stradă cu steagul tricolor şi au manifestat cu demnitate pentru Unire, cântând cu însufleţire Deşteaptă-te, române! Călătoria noastră (spre Alba Iulia - n.n.) şi a altor mii de oameni a fost marşul triumfal al unui neam spre liberate şi unire... Lungul şir de gări până la destinaţie a fost o ghirlandă de fanfare, coruri, flori şi lacrimi.  (...) În fruntea satelor mergeau cărturarii, preoţii în odăjdii, învăţătorii cu feţele strălucind de bucurie şi emoţia momentului, pe margini tineri cu banderole, la mijloc obştea satelor, bătrâni cu plete cărunte, bărbaţi cu privirea dârză, femei, copii. Imensa Câmpie era o mare de oameni care nu se săturau admirând corurile etnografice de pe toate câmpiile şi văile transilvănene, de la Iza şi Someş, până la Timiş şi Cerna, de la Cele Trei Crişuri şi până la Mureş şi Olt. În Sala Unirii unde am intrat, mai apoi, s-a votat în unanimitate Rezoluţia, răspicat Unirea. După masă am fost la Congresul Medicilor Ardeleni, improvizat sub conducerea lui Iuliu Haţieganu, în care s-a hotărât preluarea de urgenţă a Clinicilor din Cluj de la fostul regim."

Crezul dr. Haţieganu în gândire şi acţiune îşi păstrează pe deplin actualitatea: „Trebuie ca medic să acţionezi alături de alţi medici pentru cunoaşterea nevoilor sociale şi sanitare ale populaţiei şi pentru remedierea lor. Trebuie ca intelectual să acţionezi alături de alţi oameni pentru ridicarea nivelului cultural al populaţiei şi pentru aşezarea limbii şi culturii naţionale la înălţimea cuvenită. Trebuie, ca cetăţean, să acţionezi alături de forţele democratice din judeţ pentru obţinerea justelor revendicări ale elementului românesc oropsit şi jefuit.

Dr. George FILIP