Alegerile parlamentare din România lui 1946 au fost convocate pe 19 noiembrie în Regatul Român şi au marcat momentul cel mai hotărâtor spre destabilizarea monarhiei constituţionale şi instaurarea regimului comunist în 1947.

Bloocul partidelor democartice (BPD)
În octombrie 1945, PCR şi-a ţinut prima conferinţă legală (într-un viitor material voi demonstra că, în perioada 1945 - decembrie 1989, PCR şi-a desfăşurat activitatea ILEGAL). Dacă la 23 august 1944 numărul comuniştilor era de circa 750 (în alte materiale am întâlnit cifra 1.000), până în 1947 numărul lor a crescut mai ceva ca o pită ardelenească: mai mult de 700.000.
La început, între Frontul Plugarilor, formaţiunea politică a prim-ministrului Groza, şi comunişti au existat neînţelegeri generate, în special, de programul declarat al ultimilor pentru colectivizarea agriculturii. Era o formaţiune care avea între 1.000.000 - 1.500.000 de membri. Supusă la numeroase presiuni pentru sprijinirea programului comunist, până la urmă a ales calea trădării. Partidul Social Democrat, ca parte a Frontului Unic Muncitoresc, a fost atras încă din 1944 într-o colaborare strânsă cu PCR şi a avut parte de o creştere constantă a numărului de membri. Dominantă era aripa procomunistă condusă de Ştefan Voitec şi Lothar Rădăceanu, care, în martie 1946, a eliminat din partid grupul reformist al lui Constantin Titel Petrescu, majoritatea reprezentanţilor fiind intelectuali.
Partidul Naţional Liberal-Tătărescu se autointitulase reprezentant al clasei de mijloc şi sprijinitorul capitalismului.
Uniunea Populară Maghiară (UPM/MNSz) şi Comitetul Democrat Evreiesc, format pe 22 aprilie 1946, deşi în relaţii tensionate cu comuniştii, au mers alături de aceştia.
În conformitate cu documentele de arhivă ale formaţiunilor enumerate mai sus, acestea au creat o alianţă electorală care a condus o campanie electorală caracterizată prin folosirea tacticilor de intimidare şi a abuzurilor.

Se schimbă Legea electorală
La mijlocul lunii decembrie 1945, reprezentanţii Aliaţilor, W.Averel Harriman - din partea SUA, Archibald Clark-Karr - din partea Marii Britanii şi Andrei Vîşinski - din partea Uniunii Sovietice, au căzut de acord ca alegerile parlamentare din Regatul Român să se desfăşoare în luna mai a anului următor.
Guvernul Groza a pus în practică toate modalităţile pentru câştigarea alegerilor de către comunişti. Pe data de 17 iunie 1945 a promulgat un decret pentru stabilirea noii proceduri electorale şi amânarea alegerilor. La elaborarea noii legislaţii electorale nu s-a permis participarea reprezentanţilor PNŢ şi PNL. Aceasta a proclamat dreptul la vot al tuturor persoanelor care împlineau vârsta de 21 de ani, inclusiv militarii activi, cu limitarea acestui drept persoanelor care deţinuseră funcţii importante pe timpul „guvernării Ion Antonescu". Această prevedere a dat naştere la o serie de abuzuri. Administraţiile locale eliminau din viaţa politică persoanele supuse judecăţii "comisiilor de epurare" şi a "Tribunalelor Poporului". În mod arbitrar s-a interzis membrilor din partidele de opoziţie să se înscrie pe listele electorale. Oponenţii insistenţi erau adesea descurajaţi prin violenţele bandelor comuniste, fiind numiţi "reacţionari" ori "fascişti". "Bătăuşilor" li s-a pus în vedere să fie foarte atenţi la vizitele echipelor reprezentanţilor militari americani şi britanici sau ale jurnaliştilor străini. Oficialii guvernamentali şi de partid i-au primit pe străinii interesaţi de desfăşurarea campaniei electorale şi le-au răspuns cu foarte multă răbdare şi amabilitate la toate întrebările. Plângerile din partea partidelor tradiţionale au putut fi lansate doar prin intermediul misiunilor străine la Bucureşti. Astfel, deşi controlul comunist asupra campaniei alectorale a fost transmis Occidentului, a fost evitat un scandal internaţional deschis.
Decizia de a permite militarilor activi şi funcţionarilor publici să voteze a fost gândită pentru a întări şansele de câştig ale comuniştilor. În acest sens, documentele sovietice ale vremii reflectă convingerea comuniştilor că prin aceştia vor câştiga cel puţin un milion de voturi.
Constantin Vişoianu, fostul ministru de Externe, se plângea ambasadorului britanic la Bucureşti, că BPD-ul îşi asigurase toate mijloacele pentru a câştiga alegerile prin fraudă. Chiar Vîşinski era de părere că dacă comuniştii nu sunt "ajutaţi" nu vor câştiga mai mult de 10% din mandatele parlamentare. Diplomatul american B. Berry şi-a anunţat superiorii că până şi premierul Groza aproba toate procedurile frauduloase. Unele documente sovietice din 6, respectiv 12 noiembrie fac sinteze ale discuţiilor cu Bodnăraş, care recunoştea că se fac pregătiri pentru o mare fraudă electorală. Mai trebuie subliniat un lucru. Data alegerilor nu a fost aleasă întâmplător: era a patra aniversare a "Operaţiunii Uranus", prin care sovieticii au dat o lovitură nimicitoare Armatei Române şi celei hitleriste pe Frontul de Est. Generalul Constantin Sănătescu, un adversar declarat al comuniştilor, va nota în însemnările sale că data alegerilor a fost aleasă "pentru a ne sfida". Campania electorală s-a desfăşurat şi în perioada în care premierul Winston Churchill a rostit celebrul discurs "Cortina de fier" (5 martie 1946), declanşând Războiul Rece, iar pe occidentali îi durea undeva de situaţia din România. Erau preocupaţi să nu permită comuniştilor să câştige în Grecia, fiind cu ochii aţintiţi şi asupra rutei strategice spre Canalul Suez.

Persoanele care nu votează "nu vor primi porţia de zahăr"
În preajma alegerilor, liderii comunişti şi guvernul Groza aveau controlul asupra întregii administraţii publice, atât la nivel central, dar, mai ales, la nivel local. Anul 1946 a fost marcat şi de o secetă prelungită, care a dus la declanşarea foametei în unele regiuni. În timpul campaniei de achiziţionare de cereale de la producători, funcţionarii statului s-au lovit de refuzul ţăranilor, care considerau preţurile prea mici. În această situaţie C.C. al PCR a recurs la importuri masive de cereale, acţiune supravegheată personal de Gheorghiu-Dej şi care a avut un succes limitat. Ana Pauker a organizat o adevărată "mobilizare" în rândul femeilor, care votau pentru prima dată. Într-un incident petrecut în timpul alegerilor neaşteptată a fost influenţarea unguroaicelor. Femei bătrâne de 70-80 de ani, cu scăunaşe aduse de acasă, se aşezaseră la rând pe vreme ploioasă, aşteptându-şi rândul la vot. Li se spusese că persoana care nu votează cu Uniunea Populară Maghiară nu va mai primi raţia de zahăr.
Academicianul Constantin Rădulescu-Motru va nota că autorităţile au împiedicat oamenii în mod arbitrar să participe la vot, iar buletinele de vot pe simbolul BPD - "Soarele" au fost introduse în urne înaintea deschiderii secţiilor de vot. "Camioane pline cu votanţi (ai BPD-ului) călătoreau de la o secţie de vot la alta, se spune că de mai multe ori chiar. După vot, formularele albe ale rapoartelor oficiale (care trebuiau completate de observatori) au fost trimise la comisia centrală, fiind completate apoi cu numărul de voturi dorit de guvern", a mai notat academicianul.
Rezultatele oficiale: BPD-68,70% din voturi; 348 de mandate. În realitate, BPD a primit între 44,98% şi 47% din voturi...