Chestorul Liviu Popa a revenit la şefia IPJ Bihor după ce a condus mai bine de un an şi jumătate Poliţia Română. A preferat să se întoarcă acasă, deşi ar fi putut alege un post la Bucureşti şi să rămână acolo.

Reporter: Cât timp aţi fost la conducerea Poliţiei române şi cu ce percepţii asupra stării de fapt a acestei instituţii v-aţi reîntors?

Liviu Popa: M-am aflat la şefia Poliţiei române începând din 23 noiembrie 2010 până pe 15 mai 2012. Eu cred că e important să ancorezi în realitate acest sistem pentru că poliţia e datoare societăţii. Societatea a cunoscut o evoluţie fantastică în aceşti 22 de ani în toate domeniile. Poliţia e o instituţie foarte dinamică, e o instituţie vie. Din punctul meu de vedere este cea mai vie instituţie din societatea românească. Cred că din punct de vedere funcţional, dar şi structural lucrurile se pot schimba încă mult în poliţie.

R.: Cum se prezintă situaţia actuală a Poliţiei române în urma restructurărilor ce au avut loc?

Liviu Popa: A fost un an foarte greu din această perspectivă pentru că am fost nevoiţi să disponibilizăm poliţişti. Cu toate acestea, împreună cu echipa de conducere a Poliţiei Române am reglementat amânunţit toate situaţiile privind disponibilizările, astfel că nu am avut probleme majore, nu am avut procese. Din fericire nu am avut niciun fel de mişcări sociale în perioada respectivă. Pe de altă parte, sigur că ne-am străduit să identificăm oamenii-problemă pe care i-am avut în poliţie. Am încercat să facem o curăţenie în cadrul poliţiei pentru că, inevitabil, poliţiştii sunt şi ei oameni. Mai sunt şi probleme. Alţii nu au demonstrat. Eu zic că s-a făcut o disponibilizare corectă şi obiectivă, în interesul poliţiei.

R.: Ce nevoi aţi sesizat în perioada în care v-aţi aflat la şefia Poliţiei române? Ce ar mai fi necesar ca poliţia să ajungă la standarde europene?

Liviu Popa: Urma să am în plan european unele abordări cu colegii mei din statele europene în privinţa alinierii Poliţiei române la aceste standarde europene care nu prea există. Eu cred că Europolul la ora actuală trebuie să gândească aceste standarde europene împreună cu tehnicienii din poliţie şi cu şefii poliţiei din statele membre UE. Aceste standarde trebuie să fie impuse. Visăm la o Europă unită, visăm la aceleaşi standarde, dar nu le avem. Din punctul meu de vedere trebuie insistat pe acest segment. În ceea ce priveşte resursele Poliţiei române, sigur că resursele materiele sunt foarte puţine. Pretenţiile sunt mari de la poliţişti, dar resursele puţine. Toate aceste lucruri sunt compensate foarte bine de valoarea oamenilor din poliţie. Poliţistul, care este în primul rând om are un nivel de saturaţie. Oricât ai crede că este robot, totuşi nu este. Mi-aş dori ca acest nivel de saturaţie să nu fie atins foarte repede. Nu cred că putem trage tot oamenii din poliţie şi să tot reducem celelalte resurse. Sunt trei lucruri esenţiale care trebuie reţinute în cariera poliţistului. Primul este pregătirea lui profesională, apoi munca pe care o desfăşoară şi care îl recomandă pentru promovare, dar şi caracterul. Sunt lucruri importante în cariera poliţistului.

R.: Ca urmare a cazurilor nefericite în care poliţiştii au tras cu arma asupra civililor, credeţi că testele psihologice ce trebuie susţinute la intrarea în poliţie ar trebui să fie mai aspre? A fost un caz la Oradea şi cel mai recent la Bucureşti.

Liviu Popa: A fost acea situaţie de la Bucureşti, de la blocul Perla. Acel individ nu a fost niciodată poliţist. El a fost un mecanic auto, care, în virtutea unui statut aplicabil mult prea general, a devenit agent de poliţie. Adică, aşa scrie pe legitimaţia lui. Aplicabilitatea statutului în acest caz nu cred că este benefică. Omul a fost un simplu mecanic-şofer pe o ambulanţă. Atât. Poliţistul este acela care prinde hoţi. În ceea ce priveşte cazul de la Oradea, persoana în cauză a fost poliţist de frontieră şi ulterior încadrat în poliţie. Aşadar, din punctul meu de vedere, testele psihologice sunt bune, dar sunt numai o părticică din ceea ce înseamnă verificarea tuturor abilităţilor şi a stărilor pe care le are o persoană. Sigur că e mai spectaculos că împuşcă cu pistolul. Cred că generalizăm prea uşor, aruncând o anatemă pe o structură sau pe o pătură profesională. Vreau să vă spun că cele mai multe omoruri în România sunt cu cuţitul. Din punctul ăsta de vedere nu cred că trebuie să confiscăm toate cuţitele din bucătărie. Există şi situaţii nefericite în care se foloseşte armamentul din dotare, însă nu putem spune că datorită acestor cazuri izolate trebuie să blamăm toţi lucrătorii din poliţie, care au în dotare armament.

R.: Care sunt motivele care v-au determinat să reveniţi acasă?

Liviu Popa: Eu sunt foarte ataşat de oamenii din Bihor, de colegii mei care sunt aici. La Bihor este o echipă foarte bună de poliţişti. Sunt ataşat şi de oamenii din Bihor, care sunt oameni deosebiţi. Pe de altă parte, am muncit foarte mult în acest inspectorat şi îmi doresc în continuare să muncesc alături de colegii mei. Sunt convins şi de faptul că lucrurile pot fi îmbunătăţite. Este un fond uman foarte bun la Bihor pe care îl vom folosi în activitatea noastră spre binele bihorenilor pe care îi respect şi îi iubesc foarte mult.